sad little pictures


Un alt chip, alt om, alta faţa, altcineva… un necunoscut. Insensibil, insesizabil, zero in inima noastra. Sau nu chiar zero.

Un chip interesant, trist, misterios. Deja iti pasa putin. S-a miscat ceva in inima ta. Strainul nu-ti mai e zero absolut.

Un chip cunoscut, o faţa familiara, un zambet, un zambet trist. Un zambet care-ti spune tot… tot ceea ce conteaza pentru tine; un blond chip suparat.
Si supararea iti provoaca durere calculabila in zeci de mii, in milioane de puncte… infinite. Puncte ce se strang, se departeaza, joaca ca niste mici atomi nebuni sariti de pe orbita, te bombardeaza in fiecare colt al sufletului, al mintii.
Atomi nebuni, puncte… pixeli… te bombardeaza ingrozitor; vin, se departeza, se aseaza in forme, in imagini. Mereu aceleasi imagini: chipul trist, dezamagit al fetei pe care ai suparat-o, pe care ai dezamagit-o.

Ea s-a intors cu spatele si a ramas asa… cu capul plecat, fara sa se mai uite la tine…

Doare asa de rau. Doare asa de mult!

Arunci cu sageti “ticaloase” ale infumurarii, sageti pline de veninul poţiunii “dar ce-am spus asa de rau” – arunci cu sageti in pixelii imaginilor. Punctele se departeaza, se joaca, vin, pleaca si vin iarasi. Si iarasi se aseaza in “sad little pictures of a sad little girl”.

… sad Little Russian Girl.

Doare asa de rau, asa de mult!

Te-am dezamagit. Iarta-ma!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu