tag:blogger.com,1999:blog-6003558394222566157.post6464495620685226956..comments2011-08-31T12:03:21.711+02:00Comments on little russian: VISUL UNEI NOPTI DE VARA (varianta mea)maskinhttp://www.blogger.com/profile/02017552106305524577noreply@blogger.comBlogger1125tag:blogger.com,1999:blog-6003558394222566157.post-17770099438119684412009-03-18T12:16:00.000+01:002009-03-18T12:16:00.000+01:00Uite ce am promis:Urat si saracie - Mihai Eminescu...Uite ce am promis:<BR/>Urat si saracie - Mihai Eminescu<BR/><BR/>Urât şi sărăcie sunt acei doi tovarăşi,<BR/>A căror urme crude le aflu pururi iarăşi<BR/>Pe orice chip şi-n orice-ndrăznii de a iubi...<BR/>Iubit-am poate cântul, voit-am a robi<BR/>Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie...<BR/>Zburat-au chip şi cântec urât şi sărăcie!<BR/>Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit<BR/>Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit.<BR/>S-arată înainte-ţi o schele despoiată<BR/>De orice vis cu care o îmbrăcai odată.<BR/>Puterea tinereţii, a minţii vioiciune,<BR/>A inimei bătaie, şi gingaşa minune<BR/>Din ochi, când toată viaţa în ei îţi este scrisă<BR/>De o citeşte-oricine scrisoarea ei deschisă,<BR/>Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească...<BR/>Cum trec, cum trec cu toate... şi făr- să le oprească<BR/>Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie<BR/>Şi ce-ţi rămâne-n urmă? vreme şi sărăcie.<BR/>Da, vreme! numai vreme să aibi să simţi deplin<BR/>Ce mult puteai în lume, şi cât, cât de puţin<BR/>Ţi-a fost dat. Dacă nobil ai fost şi blând şi drept,<BR/>Dacă prin a ta minte ai fost un înţelept,<BR/>Având darul pe care natura-l poate da,<BR/>Frumseţe, minte, ajuns-ai cineva?<BR/>Căci nu caută lumea aceea ce slăveşte,<BR/>Aceea ce o prinde ci ceea ce-i prieşte.<BR/>Dacă eşti rău şi-i vine răutatea la-ndemână,<BR/>Dacă eşti prost, şi vasta prostie e stăpână,<BR/>Sau de-un deşert atârnă în lume a ta soartă<BR/>Şi nu ştii cum deşerţii prin linguşiri se poartă<BR/>Sau nu poţi şti... Atuncea de ce folos e ţie<BR/>C-ai avut tot ce firea ţi-a dat cu dărnicie,<BR/>Că eşti podoabă scumpă în lume orişicui,<BR/>Podoabă ce nu-i trebui în lume nimănui?<BR/><BR/>Virtutea e-o poveste... când gândul ţi-l ascuţi,<BR/>Tu vezi că slăbiciuni sunt vestitele virtuţi:<BR/>Nobleţea-i slăbiciunea acelor ce nu pot<BR/>Pe sine să se puie deasupra peste tot,<BR/>Să aibă pentru toate adânc şi greu dispreţ,<BR/>Hrănind a lui viaţă din sute de vieţi.<BR/>A nu-ţi ţine cuvântul când nu-ţi vine-ndemână<BR/>A dezbrăca pe-acela ce ţi s-a dat pe mână,<BR/>A înşela mulţimea cu mii făgăduinţi,<BR/>Când ai minţit o dată să te mai pui să minţi,<BR/>A urgisi pe-acela care ţi-a făcut bine,<BR/>A împle a lui nume de pete şi ruşine <BR/>Aceasta nu e nobil... Dar toţi şi-ndeosebi<BR/>O fac uşor tu numai stai vecinic să întrebi.<BR/>Tu numai îţi pui vorba şi gândul la cântari,<BR/>Tu numai vrei a-ntrece caracterele mari,<BR/>Privind peste mulţime cu multă nepăsare...<BR/>Ei bine! P-astă dramă şi soarta ta cea mare.<BR/>Din astă cumpănire de drept şi datorie,<BR/>Ce ţi-a rămas la urmă? Urât şi sărăcie.<BR/><BR/>Iubit-ai?... Ah! un caier de cânepă nu-i moale,<BR/>Nu-i blond cum e podoaba cea dulce-a frunţii sale!<BR/>Cu gura ei subţire şi mâni reci ca de ceară,<BR/>Iar ochiu-i plin de raze străluce în afară,<BR/>Răpindu-ţi ţie ochii cu a lor strălucire.<BR/>Tu n-ai gustat din rodul acel de fericire:<BR/>Tu eşti onest şi plin de respect şi generos<BR/>Să frângi în zarea vieţii un rod aşa frumos.<BR/>Te-ai dus şi te urmară părerile de rău.<BR/>În urma ta venit-au un neted nătărău<BR/>Ş-acesta... ei... făcut-au ce n-ai vrut să cutezi;<BR/>Ce-a mai rămas din dulcea figură, mergi de vezi:<BR/>Anii i-au scris cu pana lor neagră pe-a ei frunte.<BR/>Şi gura cea cu albe mărgăritari, mărunte,<BR/><BR/>Acuma e zbârcită şi ochiul plin de pară,<BR/>Ce-şi revărsa lumina sa rece în afară<BR/>E stins, şi nu-i nimica în el, nu-i adâncime;<BR/>Tu nu mai vezi într-însul ce nu văzuse nime<BR/>Decât tu... Ce ajunse a fi? Cochetă, rece,<BR/>Linguşitoare, crudă, din mână-n mână trece<BR/>Şi caută-n iubire plăcerea numai, care<BR/>E-o clipă de beţie şi-o zi de dezgustare.<BR/>Dară acea iubire adâncă şi curată,<BR/>Care-n viaţă vine o dată, num-o dată,<BR/>Acea eternă sete ce-o au dupăolaltă<BR/>Doi oameni ce-şi pierdură privirea una-ntr-altă,<BR/>Acel amor atât de nemărginit, de sfânt,<BR/>Cum nu mai e nimică în cer şi pre pământ,<BR/>Acea înamorare de tot ce e al ei,<BR/>De-un zâmbet, de un tremur al gingaşei femei,<BR/>Când pentru o privire dai viaţă, dai noroc,<BR/>Când lumea ţi-este neagră de nu eşti la un loc<BR/>Cu ea... Unde-i norocul ce l-a promis ea ţie?<BR/>Ce va rămâne vouă? Urât şi sărăcie!Anonymousnoreply@blogger.com