Pastila de jumatate de ora

don quijote de la mancha _ dulcineea

Daca as fi Cupidon, pe cine as cupla? Pe cine cu cine, mai exact! Primul gand, pe Don Quijote cu Dulcineea. Problema ar fi ca jumatatea de sageata indreptata catre Dulcineea ar rataci aiurea pentru ca "prea frumoasa domnita" era o Seniorita minunata insa lipsea la apel cu desavarsire fiind 100% o "inchipuire concreta" a halucinantei imaginatii a mult prea breazului Cavaler Neinfricat.

dulcineea

Asadar, o mare problema pentru prea-bunul si „prea-bine-intentionatul” Cumbidon :-) .

cupidon

Dar, Cupidon optimist (si nerusinat fiind – sa nu uitam ca umblu complet dezbracat neavand nici macar bunul simt sa-mi tin tolba de sageti atarnata in partea din fata a corpului astfel incat sa nu mi se vada „rusinica”), as trece la urmatorul cuplu; m-as gandi la Madam Bovary si ilustrul sau sot necunoscut. Mi-e mila si de ea (sarmana femeie „generica” prostuta) mi-e mila si de el (sarmanul barbat indobitocit, indestulat, incornorat). Mi-e mila de amandoi ca se vor prapadi si de data asta; ea din lipsa de dragoste si prea multa fantezie, el din prea multa dragoste si lipsa de... cel de al doilea element. Cu ei cred ca as avea o sansa. Iata un bun subiect de consiliere matrimoniala!

Madam Bovary

Fericit Cupidon, cu aripioarele de inger falfaind (si cu... altceva falfaind) as trece la urmatorul „caz” din lista... I’m thinking... ceva greu, un caz cu adevarat dificil: Anna Karenina si sotul... ca si pe ilustrul necunoscut Felcer satesc sot al Madamei Bovary si „intitulatura” mandrului aristocrat Karenin imi scapa cu desavarsire. Macar stiu ca il cheama Karenin, asadar jumatatea mea de sageata (chiar, nu vi se pare „suspect” faptul ca unirea a doua destine se realizeaza prin divizarea brutala, spintecarea, ruperea in doua a unei bieti bucati „unitare” de lemn!? Adica un fel de „pentru a uni ceva e nevoie sa dezbini mai intai!”.

Pastila_de_jumatate_de_ora

Intr-un fel exista si aici o logica), spuneam ca jumatatea mea de sageata ar avea un „adrisant” si ar sti „cu precizie si la fix” inima cui sa loveasca. Si l-ar izbi si pe Musiu Karenin si ar izbi-o si pe „complexa” Anna... direct pe sub faldurile rochiei ei aristocrate si acolo unde ar durea-o cel mai mult! E, si!? Si ce? N-ar mai muri? N-ar mai avea Simona Senzual dileme in legatura cu „modul in care se termina romanul Anna Karennina”? N-ar mai fi avut Tolstoi „obiectul muncii”? nici una din cele de mai sus. I-as fi salvat pe ei dar altii le-ar fi luat locul. N-ar mai fi fost Anna Karenina cea prinsa in dilema „sex sau virtute”... „cum te prinde cum te...” ci ar fi fost poate o Kamma Arenina cuprinsa de exact aceleasi indoieli, incertitudini, neimpliniri, impliniri, obsesii... etc, etc. O alta nefericita i-ar fi luat locul si romanul s-ar fi scris, epopeea s-ar fi creat, Simona Senzual ar fi avut aceleasi dubii, Tolstoi ar fi ramas in continuare un conte cuprins de indoieli cu privire la rostul lui in lume (si la rostul averii pe care o detine), tolstoistii ar fi existat si ei, la fel si bolsevicii, pamantul s-ar fi rotit, soarele ar fi fost tot acolo si, ce mai incoace si in colo, in general lucrurile ar fi ramas la fel, neschimbate, nemodificate, in ordinea lor fireasca, in matca de nestramutat! Offff... deci Cupidonul ar fi inceput sa aiba angoase provocate de dileme morale! Asta sa fie rostul lui in lumea, de a schimba ceva pentru ca nimic sa nu se schimbe!? Grea dilema, grea dilema.

anna karenina

To be continued