Tot vad pe la
milongi fete agatandu-se (cu disperare) de ideea de a simti ceva. Asta e ca si
cum ai forta orgasmul. Ca sa nu spun ca-l mimezi. De fapt, exista si din a doua
categorie - fete care mimeaza conexiunea „paroxistica”. Si ele au farmecul lor (aparte)
si sunt deosebit de nostim de observat. Sunt un pic voyeur dar, daca esti acolo
(la milonga) si ele se expun si-si etaleaza „trairile” cu atata „naturalete”...nu ma pot
abtine si ma uit. Cum se zice, suta la suta genuine replica (fake). Bravvo!
Asadar, cred ca e
timpul ca cineva sa scorneasca vreun modul sau curs, vreo bucata de seminar sau,
de ce nu, un mega festival international ori chiar un campionat mondial sub
unica deviza: CcC - „Conexiune cu Conexiunea”, al carui scop declarat sa fie
acela de a le invata pe fete cum sa
simta ca simt atunci cand liderii nu conduc conducand nemuzica, dansand nedans si
miscand miscari. Suna complicat? Ei bine, chiar e! Vorba aia, „tangoul e altceva!”, si sa incerci sa deprinzi
(fortezi) ceva atat de natural cum e o
senzatie (un sentiment) nu are cum sa nu fie al dracului de greu. Cand o sa ma
intalnesc data viitoare cu „privelisti” similare, o sa-mi zic si eu ca-mi
place. Poate o sa ma cred. Cred c-o sa ma cred. Trebuie sa ma cred... stai! Cum
se facea? ... asa! Inchizi ooochiiiii, ba nu, ba nu, nu-i suficient sa-i
inchizi, trebuie sa „storci” pleoapele tare, ca si cum ai fi pe buda chinuit de
chinurile facerii, apoi te concentrezi la concentrare... asa, asa, da! Deja incep sa cred...
