Regresie Filosofica

aceste randuri au fost scrise in 2008

 
Trec  azi printr-un mic proces de reflectie (mai degraba „regresie”) filosofica. Mi se intampla des insa nu la fel de des ma apuc sa si „scartza scartza pe hartie”. Azi?... e altceva. O fi din cauza frigului. Sau a racelii care ma tot bantuie si ma tot dusmaneste busumandu-mi creierii si vlaguindu-mi puterile.

Despre ce „teoretizez”? despre relatii si despre femei. Teme predilecte si atot cuprinzator de nemuritoare. Adica n-au cap si nici coada. Nu stii de unde sa le apuci pentru ca habar nu ai cand se vor termina. Si totusi, de amorul artei, atat de multi dintre noi o fac. Ne apucam sa despicam ţestele... pardon! Inca nu ne-am apucat sa despicam capatanile nimanui. Firul il despicam. In 4 sau in 14 sau in multiplu de 14. Nici nu mai conteaza odata ce ai inceput sa-l desiri. De oprit nu te mai opresti oricum...

Deci (ca sa incep ca orice bun roman cu memorabilul si nemuritorul „deci), am stat eu si m-am gandit bine si am descoperit ceva. S-or mai fi gandit si altii inanintea mea (adica, s-au gandit cu siguranta) dar n-or fi ajuns la aceeasi concluzie. Structura, caracteristicile, comportamentul, personalitatea, trasaturile definitorii de caracter, elementele de baza ce compun „contemporanul” zilelor noastre cam care ar fi? Aaaa!? Ia spuneti voi? Ce ne defineste pe noi cel mai mult si mai mult si mai mult? Si raspunsul mi-a venit instant. Shoppingul, frate! Mai exact dorinta de a poseda diverse lucruri, obiecte, bunuri. Prima si intaia conditie animalica (aceea de a „detine” mijloace pentru supravietuire – intr-o prima instanta – apoi pentru vietuire sau, de ce nu, pentru o „usoara vietuire” – sau „dolce vita” a la „regnul animalelelor”), spuneam, prima conditie animalica se manifesta intes in noi. Asta-i dovada cea mai clara ca am coborat de foarta putina vreme din copac si de abia ce ne-am schimbat un pic parul insa naravul... tot de maimute sintetice ne-a ramas.

Maimutareala

 

Sunt foarte... sacrosanct - era sa zic, desi nici nu prea stiu bine ce inseamna, sau, ma rog, baniesc ca inseamna ceva sfant - sunt foarte ermetic si probabil nu ati inteles mare lucru. Asa ca o sa incerc sa iau fir cu fir si sa-l reinsir si reinnod. N-am sa incep (si nici n-o sa termin) cu „descinderea” omului din copac despre care primesc si gasesc dovezi zi de zi, ora de ora. Faptul asta e de netagaduit pentru mine asa ca nu mai are rost sa-l argumentez. Ne tragem din maimuta, punct! Suntem niste animale si nimic mai mult. Unii dintre noi au descendenti parosi cu mult mai aproape pe scara timpului decat altii (cu alte cuvinte, in timp ce stramosii unora dintre noi incepusera deja sa-si picteze fanteziile de a „detine” bunuri pe peretii tavernelor preistorice, pardon! a cavernelor, bineinteles, stramosii altora – cei mai numerosi, se pare – inca mai aruncau cu rahat unii in altii si se maimutareau la propriu. Asadar, „fibra asta sintetica” a firului o sa-l las deoparte si o s-o trag pe linie moarta.