Sunt prosti aia care cred ca le-a facut Dumnezeu din coasta lui Adam. Ce Dumnezeu era tampit sa faca o asemena prostie!
Endu: cum! asa?
Krantz: exact asa! Mai bine imi tragea o palma.
Endu: Mai bine! dar asa?!...
Krantz: Exact. Cum adica? Cum vine asta?
Endu: si eu ma crucesc, frate! De multe minuni mai sunt in stare femeile astea. Bine zicea cine zicea... (se incurca)
Krantz (dupa ce asteapta ce asteapta): ce zicea?
Endu (incurcat): nu mai stiu. Ceva, acolo... cate nu s-au mai zis despre femei!
Krantz: Da-a. Cu nemiluita. Fiecare a zis cum l-a taiat capul despre ele.
Endu: si toti au avut dreptate.
Krantz: eee, nu chiar toti. Unii au mai si exagerat un pic.
Endu: Ba n-au exagerat deloc. Tot ce s-a spus - de bine ori de rau - despre femei este perfect adevarat. Si perfect justificat.
Krantz: hai mai ca n-o fi chiar asa.
Endu (pornit): Nu e asa! Nu e asa! Cum nu e asa? Nu le vezi cum sunt. Si nu de ieri de alartaieri sunt ele asa – hai, uitat-te la mine, sunt delicata si vulnerabila, vreau sa fiu protejata si dominata si-l am pe dracu-n mine! – nu! de mii... de milioane de ani sunt ele asa si ne tot fierb la foc marunt...
Krantz: cum foc marunt? Poate mic!
Endu: mic, marunt, mare, valvataie, ce mai conteaza. Intelegi tu. Si inteleg si ele, dracele dracului... dracoasele, coastele dracului ce sunt ele. Ca asta sunt; coaste de drac! Direct de acolo vin. Sunt extrase...
Krantz: extrase?!
Endu: Da, da, estraxe. Direct din coastele Necuratului. Jambon de draci, asta sunt femeile...
Krantz: exagerezi...
Endu: Nu exagerez deloc. Sunt prosti aia care cred ca le-a facut Dumnezeu din coasta lui Adam. Ce Dumnezeu era tampit sa faca o asemena prostie! Nu-u, si-a dat el bine seama cam ce hram vor purta domnisoricile si s-a tinut deoparte. L-a facut pe prostu ala de Adam si apoi, multumit si satisfacut de o treaba bine facuta, s-a dus sa joace o tabla cu sfantu Petru. Si-a zis ca e suficient pentru ziua aia si s-a dus si el la o bere ca tot omu obosit dupa o zi de munca...
Krantz: Dumnezeul tau bea bere si joaca table?
Endu: Pai ce, e doar al meu? E si-al meu, si-al tau, si-al furnicii, si-al elefantului. Al tuturor. Mai putin al femeilor. Astea n-au niciun Dumnezeu.
Krantz: zau asa, exagerezi!
Endu: Cum ma! Pai tu nu le vezi. Nu vezi cum sunt! Nu vezi ca au un singur scop; sa ne termine. Si pe noi si pe Dumnezeu. D-aia ne-a si lasat de izbeliste. N-o mai fi rabdat saracu si si-o fi luat si el concediu. Parca tu n-ai sti. Pai uite ce-ti facu asta...
Krantz: lasa asta. Stai sa ne lamurim. Ca tu esti in niste greseli „strategice”.
Endu: ce greseli?
Krantz: pai faza cu dumnezeu care bea bere, joaca table si-si ia concediu - in primul rand. A-aa, si – sa nu uit – si, cum dracu – doamne iarta-ma! - vine asta, dumnezeul asta al tau il creeaza pe Adam si apoi pleaca multumit mai departe? Si satisfacut!...
Endu: da! S-a carabanit complet satisfacut dupa o treaba bine facuta. Ca la carte! Si-a compostat cartela la orele 5, a rupt usa si s-a dus la o bericica in stilul corporatistilor americani din anii 60.
Krantz: o iei razna. Asta cum mai vine? Ce cartela si-a compostat?
Endu: Cartela, frate! Aia cu „punch in” si „punch out”. La 9, de venire si la 5, de plecare...
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu