 |
| Balul de tango 2010 - afis |
0
comentarii
read more
Etichete:
balul de tango,
balul de tango tango tangent,
tango tangent
tango show
0
comentarii
Daca as fi Cupidon, pe cine as cupla? Pe cine cu cine, mai exact! Primul gand, pe Don Quijote cu Dulcineea. Problema ar fi ca jumatatea de sageata indreptata catre Dulcineea ar rataci aiurea pentru ca "prea frumoasa domnita" era o Seniorita minunata insa lipsea la apel cu desavarsire fiind 100% o "inchipuire concreta" a halucinantei imaginatii a mult prea breazului Cavaler Neinfricat.
Asadar, o mare problema pentru prea-bunul si „prea-bine-intentionatul” Cumbidon :-) .
Dar, Cupidon optimist (si nerusinat fiind – sa nu uitam ca umblu complet dezbracat neavand nici macar bunul simt sa-mi tin tolba de sageti atarnata in partea din fata a corpului astfel incat sa nu mi se vada „rusinica”), as trece la urmatorul cuplu; m-as gandi la Madam Bovary si ilustrul sau sot necunoscut. Mi-e mila si de ea (sarmana femeie „generica” prostuta) mi-e mila si de el (sarmanul barbat indobitocit, indestulat, incornorat). Mi-e mila de amandoi ca se vor prapadi si de data asta; ea din lipsa de dragoste si prea multa fantezie, el din prea multa dragoste si lipsa de... cel de al doilea element. Cu ei cred ca as avea o sansa. Iata un bun subiect de consiliere matrimoniala!
Fericit Cupidon, cu aripioarele de inger falfaind (si cu... altceva falfaind) as trece la urmatorul „caz” din lista... I’m thinking... ceva greu, un caz cu adevarat dificil: Anna Karenina si sotul... ca si pe ilustrul necunoscut Felcer satesc sot al Madamei Bovary si „intitulatura” mandrului aristocrat Karenin imi scapa cu desavarsire. Macar stiu ca il cheama Karenin, asadar jumatatea mea de sageata (chiar, nu vi se pare „suspect” faptul ca unirea a doua destine se realizeaza prin divizarea brutala, spintecarea, ruperea in doua a unei bieti bucati „unitare” de lemn!? Adica un fel de „pentru a uni ceva e nevoie sa dezbini mai intai!”.
Intr-un fel exista si aici o logica), spuneam ca jumatatea mea de sageata ar avea un „adrisant” si ar sti „cu precizie si la fix” inima cui sa loveasca. Si l-ar izbi si pe Musiu Karenin si ar izbi-o si pe „complexa” Anna... direct pe sub faldurile rochiei ei aristocrate si acolo unde ar durea-o cel mai mult! E, si!? Si ce? N-ar mai muri? N-ar mai avea Simona Senzual dileme in legatura cu „modul in care se termina romanul Anna Karennina”? N-ar mai fi avut Tolstoi „obiectul muncii”? nici una din cele de mai sus. I-as fi salvat pe ei dar altii le-ar fi luat locul. N-ar mai fi fost Anna Karenina cea prinsa in dilema „sex sau virtute”... „cum te prinde cum te...” ci ar fi fost poate o Kamma Arenina cuprinsa de exact aceleasi indoieli, incertitudini, neimpliniri, impliniri, obsesii... etc, etc. O alta nefericita i-ar fi luat locul si romanul s-ar fi scris, epopeea s-ar fi creat, Simona Senzual ar fi avut aceleasi dubii, Tolstoi ar fi ramas in continuare un conte cuprins de indoieli cu privire la rostul lui in lume (si la rostul averii pe care o detine), tolstoistii ar fi existat si ei, la fel si bolsevicii, pamantul s-ar fi rotit, soarele ar fi fost tot acolo si, ce mai incoace si in colo, in general lucrurile ar fi ramas la fel, neschimbate, nemodificate, in ordinea lor fireasca, in matca de nestramutat! Offff... deci Cupidonul ar fi inceput sa aiba angoase provocate de dileme morale! Asta sa fie rostul lui in lumea, de a schimba ceva pentru ca nimic sa nu se schimbe!? Grea dilema, grea dilema.
To be continued
read more
Etichete:
bovary,
consiliere matrimoniala,
cupidon,
don quijote,
dulcineea,
karenina,
seniorita
Pastila de jumatate de ora
 |
| don quijote de la mancha _ dulcineea |
Daca as fi Cupidon, pe cine as cupla? Pe cine cu cine, mai exact! Primul gand, pe Don Quijote cu Dulcineea. Problema ar fi ca jumatatea de sageata indreptata catre Dulcineea ar rataci aiurea pentru ca "prea frumoasa domnita" era o Seniorita minunata insa lipsea la apel cu desavarsire fiind 100% o "inchipuire concreta" a halucinantei imaginatii a mult prea breazului Cavaler Neinfricat.
 |
| dulcineea |
Asadar, o mare problema pentru prea-bunul si „prea-bine-intentionatul” Cumbidon :-) .
 |
| cupidon |
Dar, Cupidon optimist (si nerusinat fiind – sa nu uitam ca umblu complet dezbracat neavand nici macar bunul simt sa-mi tin tolba de sageti atarnata in partea din fata a corpului astfel incat sa nu mi se vada „rusinica”), as trece la urmatorul cuplu; m-as gandi la Madam Bovary si ilustrul sau sot necunoscut. Mi-e mila si de ea (sarmana femeie „generica” prostuta) mi-e mila si de el (sarmanul barbat indobitocit, indestulat, incornorat). Mi-e mila de amandoi ca se vor prapadi si de data asta; ea din lipsa de dragoste si prea multa fantezie, el din prea multa dragoste si lipsa de... cel de al doilea element. Cu ei cred ca as avea o sansa. Iata un bun subiect de consiliere matrimoniala!
 |
| Madam Bovary |
Fericit Cupidon, cu aripioarele de inger falfaind (si cu... altceva falfaind) as trece la urmatorul „caz” din lista... I’m thinking... ceva greu, un caz cu adevarat dificil: Anna Karenina si sotul... ca si pe ilustrul necunoscut Felcer satesc sot al Madamei Bovary si „intitulatura” mandrului aristocrat Karenin imi scapa cu desavarsire. Macar stiu ca il cheama Karenin, asadar jumatatea mea de sageata (chiar, nu vi se pare „suspect” faptul ca unirea a doua destine se realizeaza prin divizarea brutala, spintecarea, ruperea in doua a unei bieti bucati „unitare” de lemn!? Adica un fel de „pentru a uni ceva e nevoie sa dezbini mai intai!”.
 |
| Pastila_de_jumatate_de_ora |
Intr-un fel exista si aici o logica), spuneam ca jumatatea mea de sageata ar avea un „adrisant” si ar sti „cu precizie si la fix” inima cui sa loveasca. Si l-ar izbi si pe Musiu Karenin si ar izbi-o si pe „complexa” Anna... direct pe sub faldurile rochiei ei aristocrate si acolo unde ar durea-o cel mai mult! E, si!? Si ce? N-ar mai muri? N-ar mai avea Simona Senzual dileme in legatura cu „modul in care se termina romanul Anna Karennina”? N-ar mai fi avut Tolstoi „obiectul muncii”? nici una din cele de mai sus. I-as fi salvat pe ei dar altii le-ar fi luat locul. N-ar mai fi fost Anna Karenina cea prinsa in dilema „sex sau virtute”... „cum te prinde cum te...” ci ar fi fost poate o Kamma Arenina cuprinsa de exact aceleasi indoieli, incertitudini, neimpliniri, impliniri, obsesii... etc, etc. O alta nefericita i-ar fi luat locul si romanul s-ar fi scris, epopeea s-ar fi creat, Simona Senzual ar fi avut aceleasi dubii, Tolstoi ar fi ramas in continuare un conte cuprins de indoieli cu privire la rostul lui in lume (si la rostul averii pe care o detine), tolstoistii ar fi existat si ei, la fel si bolsevicii, pamantul s-ar fi rotit, soarele ar fi fost tot acolo si, ce mai incoace si in colo, in general lucrurile ar fi ramas la fel, neschimbate, nemodificate, in ordinea lor fireasca, in matca de nestramutat! Offff... deci Cupidonul ar fi inceput sa aiba angoase provocate de dileme morale! Asta sa fie rostul lui in lumea, de a schimba ceva pentru ca nimic sa nu se schimbe!? Grea dilema, grea dilema.
 |
| anna karenina |
To be continued
0
comentarii
read more
Etichete:
cursuri tango,
incepatori tango,
milonga,
milonga de sambata seara,
milonga tango,
scoala de tango,
tango,
tango bucuresti,
tango tangent,
tangoisti
Milonga de sambata seara
Esentialmente este sa nu dai nume!
Ok, am inteles.
Deci Bursucul... nu Bursucul... Bursucul era pe scaun, si Lacusta... da, Lacusta imbracata in frac alb trecea in viteza. Tocmai „capturase" o Molie. O chinuia intr-o balanganeala „stubida". Da, am scris bine stubida desi Lacusta nu avea fata de taliban terorist cu nasul infundat de la raceala. Avea fata, mai degraba, de adept de-al lui Hitler. Deci, Lacusta hitlerista imbracata in frac alb tocmai isi capturase Molia si o invartea de-o luau dracii enervand-o atat pe ea cat si pe noi toti. Si pe Bursuc, evident! Bursucul e oricum irascibil prin definitie.
A aparut pe acolo si Suricata. Suricata dansa frumos... ma rog, la cat e de sclemberista e greu sa deosebesti osul de schelet si ansamblul de total. Suricata danseaza de obicei cu Greierele. Greierele e un fel de Lacusta in miscari (normal, amandoi au picioruse tip catapulta si poarta frac) numa ca nu e asa de haotic in miscari. Greierele e de obicei cuminte. Le-am vazut si pe Furnicute parca. Sunt 2. Gemene. Sau nu au venit in seara aia?! Ma rog...
Deci Bursucul... asa, la Bursuc a venit... dar stai! A urmat momentul de „fiasco"... aaaa, de fiesta: show-ul Dogului Danez si al Camilei. Nu al camilei din desert cu cel putin o cocoasa ci al Camillei Parker Bowles. Va imaginati? Un Dog Danez dansand cu gratioasa Camila! Ceva nemaipomenit.
Si nu putem sa nu ni-l amintim pe Pasari-Lati-LUNGILA! Retineti ultima parte: „LUN-GI-LA!". Retineti-o si pe prima – pasari – dar mai ales pe cea de la mijloc „latila": de-a lungul si de-a latul salii! Lungila a tronat toata seara capturand intreaga imaginatie a participantilor si, cu aceasta captura nesperata, hotarandu-se sa retina pentru „propriul uz personal" vreo 2 hectare de podea de dans. Atacurile lui asupra podelei de dans si asupra celorlalti dansatori deopotriva, semanau in miscari si atitudine periculos de mult cu cele ale cavalerului Qujote calare pe martoaga Rocinanta atunci cand ambii reuseau sa se tina pe copite, respectiv picioare... sau invers (adica reuseau sa traseze o linie relativ dreapta intre locul de pornire si cel de destinatie).
Asadar, la un moment dat, dansau doar Pasarilatilungila – care avea nevoie oricum de aproape toata podeaua – sacait din cand in cand de Lacusta care-si insusea cate-o Molie de fiecare data cand i se ivea ocazia, si acompaniati de Greiere. Greierele era curtenitor; atat cu Suricata cat si cu Molia si cu toata lumea in general. Noi ceilalti, animale de curte simtite, incercam sa ne mentinem „dupa vorba dupa port" pe sensul de dans.
L-am vazut, bineinteles, si pe ursuletul Panda. Care semana izbitor de mult cu Sancho Panza. Asa ca m-am decis sa-i spun Sancho Panda – nimic original, asta e si un personaj de desen animat. Avea urechile blege. Foarte haios caracter. Grobian din fire, badaran prin definitie. Sunt sigur.
O revenire in forta in Musuroiul Dansant a avut-o Morsoiul Gica. E si morsa, si morsoi, si leu de mare si gica-georgica, nenica! Toate in acelasi timp. Si a fost si Gazelul cu origini arabe si cultura occidentala. Venise „becher" de era sa tresarim cu totii, scuipand in san cu obida cum ca, si de data asta „n-a mers" parasindu-si Desdemona doar pentru o alta „zdreanta" (sa n-avem vorbe, in rusa se spune „davai zdreanta, Desdemona!?"). Rasuflaram usurati cand, pupila, si ea un fel de Thompson (Gazelle, bineinteles) isi facu aparitia si dansara impreuna. Mai sa-i deochem ca frumos le mai sedea, bata-i sa-i bata!
Si aparu si neaosul Hrebenciuc Prepeleac si Berbeleac - Harciogul Maruntel. Multe tituluri, putin tango. Asa-i si sade bine...
imbracat in camasile lui de pirat...
e parca destinat...
sa farmece cu putinele-i farmece vremelnice...
vremelnicele incepatoare de altii nedansate.
A fost frumos... am avut in meniu si Peste Arcas (cat de frumos isi proiecta el piciorul intr-un triplu boleo atat de gratios si absolut inutil), si un Cub de Tetris, si Girafa si Omida Pufaitoare din Alice in tara minunilor care, minune, desi seamana cu Omida Pufaitoare nu pufaie! Culmea, a lipsit Palarierul Nebun niciodata lipsa. Se pare ca era plecata cu businessuri mai mult sau mai putin amoroase pana colea in Tenerife.
Peste toti au tronat obisnuitii Amfitrioni: Augustii Gheparzi si Leoparzi (sau Leopardese) care nu s-au putut abtine de la a striga „otra!" intru prelungirea chinului lor si al nostru al tuturor! Dar mai ales, intru prelungirea chinului penibilului, demnilor reprezentanti ai celei mai ilustre necunoscute „caprarii" de tango din cate exista in Micul Musuroi (citeste Paris), atat de ilustra incat mi-e total necunoscuta. Stiu insa ca Dogul Danez si Camila (parker balls... sau Bowls?!) ii sunt (acestei caprarii) mesteri carpaci. Pardon, Maestrii Carmaci voiam sa zic.
Vivat animalele padurii! Vivat Musuroiul Dansant! Vivat caprariile pentru toata lume, pentru tonti, toti si pentru orcine. Vivat, Vivat, Vivat!
„Hai sa ne caram acasa!"– a zis Bursucul.
Intelept baiat!
Ok, am inteles.
 |
| milonga bucuresti |
Deci Bursucul... nu Bursucul... Bursucul era pe scaun, si Lacusta... da, Lacusta imbracata in frac alb trecea in viteza. Tocmai „capturase" o Molie. O chinuia intr-o balanganeala „stubida". Da, am scris bine stubida desi Lacusta nu avea fata de taliban terorist cu nasul infundat de la raceala. Avea fata, mai degraba, de adept de-al lui Hitler. Deci, Lacusta hitlerista imbracata in frac alb tocmai isi capturase Molia si o invartea de-o luau dracii enervand-o atat pe ea cat si pe noi toti. Si pe Bursuc, evident! Bursucul e oricum irascibil prin definitie.
A aparut pe acolo si Suricata. Suricata dansa frumos... ma rog, la cat e de sclemberista e greu sa deosebesti osul de schelet si ansamblul de total. Suricata danseaza de obicei cu Greierele. Greierele e un fel de Lacusta in miscari (normal, amandoi au picioruse tip catapulta si poarta frac) numa ca nu e asa de haotic in miscari. Greierele e de obicei cuminte. Le-am vazut si pe Furnicute parca. Sunt 2. Gemene. Sau nu au venit in seara aia?! Ma rog...
 |
| tango caricatura |
Deci Bursucul... asa, la Bursuc a venit... dar stai! A urmat momentul de „fiasco"... aaaa, de fiesta: show-ul Dogului Danez si al Camilei. Nu al camilei din desert cu cel putin o cocoasa ci al Camillei Parker Bowles. Va imaginati? Un Dog Danez dansand cu gratioasa Camila! Ceva nemaipomenit.
 |
| don quijote de la mancha |
Si nu putem sa nu ni-l amintim pe Pasari-Lati-LUNGILA! Retineti ultima parte: „LUN-GI-LA!". Retineti-o si pe prima – pasari – dar mai ales pe cea de la mijloc „latila": de-a lungul si de-a latul salii! Lungila a tronat toata seara capturand intreaga imaginatie a participantilor si, cu aceasta captura nesperata, hotarandu-se sa retina pentru „propriul uz personal" vreo 2 hectare de podea de dans. Atacurile lui asupra podelei de dans si asupra celorlalti dansatori deopotriva, semanau in miscari si atitudine periculos de mult cu cele ale cavalerului Qujote calare pe martoaga Rocinanta atunci cand ambii reuseau sa se tina pe copite, respectiv picioare... sau invers (adica reuseau sa traseze o linie relativ dreapta intre locul de pornire si cel de destinatie).
 |
| tango milonga bucuresti |
Asadar, la un moment dat, dansau doar Pasarilatilungila – care avea nevoie oricum de aproape toata podeaua – sacait din cand in cand de Lacusta care-si insusea cate-o Molie de fiecare data cand i se ivea ocazia, si acompaniati de Greiere. Greierele era curtenitor; atat cu Suricata cat si cu Molia si cu toata lumea in general. Noi ceilalti, animale de curte simtite, incercam sa ne mentinem „dupa vorba dupa port" pe sensul de dans.
L-am vazut, bineinteles, si pe ursuletul Panda. Care semana izbitor de mult cu Sancho Panza. Asa ca m-am decis sa-i spun Sancho Panda – nimic original, asta e si un personaj de desen animat. Avea urechile blege. Foarte haios caracter. Grobian din fire, badaran prin definitie. Sunt sigur.
O revenire in forta in Musuroiul Dansant a avut-o Morsoiul Gica. E si morsa, si morsoi, si leu de mare si gica-georgica, nenica! Toate in acelasi timp. Si a fost si Gazelul cu origini arabe si cultura occidentala. Venise „becher" de era sa tresarim cu totii, scuipand in san cu obida cum ca, si de data asta „n-a mers" parasindu-si Desdemona doar pentru o alta „zdreanta" (sa n-avem vorbe, in rusa se spune „davai zdreanta, Desdemona!?"). Rasuflaram usurati cand, pupila, si ea un fel de Thompson (Gazelle, bineinteles) isi facu aparitia si dansara impreuna. Mai sa-i deochem ca frumos le mai sedea, bata-i sa-i bata!
 |
| bandoneonul tangoului |
Si aparu si neaosul Hrebenciuc Prepeleac si Berbeleac - Harciogul Maruntel. Multe tituluri, putin tango. Asa-i si sade bine...
imbracat in camasile lui de pirat...
e parca destinat...
sa farmece cu putinele-i farmece vremelnice...
vremelnicele incepatoare de altii nedansate.
A fost frumos... am avut in meniu si Peste Arcas (cat de frumos isi proiecta el piciorul intr-un triplu boleo atat de gratios si absolut inutil), si un Cub de Tetris, si Girafa si Omida Pufaitoare din Alice in tara minunilor care, minune, desi seamana cu Omida Pufaitoare nu pufaie! Culmea, a lipsit Palarierul Nebun niciodata lipsa. Se pare ca era plecata cu businessuri mai mult sau mai putin amoroase pana colea in Tenerife.
 |
| tangoul argentinian in bucuresti |
Peste toti au tronat obisnuitii Amfitrioni: Augustii Gheparzi si Leoparzi (sau Leopardese) care nu s-au putut abtine de la a striga „otra!" intru prelungirea chinului lor si al nostru al tuturor! Dar mai ales, intru prelungirea chinului penibilului, demnilor reprezentanti ai celei mai ilustre necunoscute „caprarii" de tango din cate exista in Micul Musuroi (citeste Paris), atat de ilustra incat mi-e total necunoscuta. Stiu insa ca Dogul Danez si Camila (parker balls... sau Bowls?!) ii sunt (acestei caprarii) mesteri carpaci. Pardon, Maestrii Carmaci voiam sa zic.
Vivat animalele padurii! Vivat Musuroiul Dansant! Vivat caprariile pentru toata lume, pentru tonti, toti si pentru orcine. Vivat, Vivat, Vivat!
„Hai sa ne caram acasa!"– a zis Bursucul.
Intelept baiat!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
