Adam era... un labagiu ;
Proletari... masculi din toata tarile uniti-va!
Krantz (innebunit): Sub Dumnezeu!
Endu (gesticuleaza amplu pentru a demonstra pozitiile celor doi): Da. Dumnezeu era deasupra. Sfantu Petru dedesubt, Dumnezeu deasupra...
Krantz (innebunit): si Adam?
Endu: Adam se uita la ei...
Krantz (zdrobit): te rog eu sa taci. Tu zdruncini credinta omului.
Endu (candid): eu nu zdruncin nimic. Nu inteleg ce nu intelegi? Dumnezeu era sef, Sfantu Pertu era subaltern si Adam era... un labagiu. Asta nu facea nimic. De aici a pornit totul. Nimeni nu-si iubeste seful deci, logic, nici Sfantu Petru nu-l avea la inima pe Dumnezeu. Ca sa nu zic mai mult. Adam era creatia lui Dumnezeu. Jucaria lui preferata, numai ca Adam avea propria lui agenda. Lui nu-i convenea ca erau doar ei trei acolo. Si nici nu-i placea ca-l trage Dumnezeu de sfori ca pe un Pinochio ancestral. Isi dorea si altceva. Sau pe altcineva... nenorocitul! Sfantul Petru il ura de-a dreptul si pe fata pe Adam pentru ca era favoritul sefului si pentru ca Dumnezeui ii indeplinea orice „catar”...
Krantz: hatar! Dar nu conteaza, uimeste-ma in continuare ca m-ai fascinat de-a binelea...
Endu: nu-ti inteleg „arogantele”. Nu spun nimic nou. E totul trecut in biblie: alb pe negru...
Krantz: negru pe alb dar continua cu „catarul”.
Endu: asa. Deci Sfantu Petru il pizmuia...
Krantz: pizmuia, pinochio ancenstral! De unde scoti nene cuvintele astea?...
Endu: da ma, il pizmuia! Il invidia, poftim!, ca ii daduse Dumnezeu Gradina Raiului pe mana, si tot laptele si mierea din rezerva de stat, si fructe exotice si mancaruri alese. Ce mai, conditii luxuriante de „exquisite spa”. Pe cand el, Sfantu Petre, subaltern constiincios, devotat si dedicat de cand lumea si pamantul, statea ca prostul si-si rupea curul pe un bolovan de piatra, imbracat in zdrente, la Poarta Raiului sa pazeasca Domeniul sa nu intre prostii...
Krantz: pai care prosti? Ca nu erau decat ei 3!
Endu: Suficient!
Krantz: Nici nu-mi mai bat capul. Zi cu „pizma”!
Endu: Pizma ma-sii, ce nu intelegei! Sfantu Petru nu-l inghitea pe Adam si nici Adam nu-l inghitea pe Sfantu Petru. De ! invidia „pupilei favorite” fata de vechiul argat!... se intampla la orice loc de munca. Numai Dumnezeu, cu barba lui alba si privirea lui inocenta de Gepetto, habar nu avea de toate astea. El era sef. Era complet satisfacut.
Krantz: aha. Deci d-asta era el satisfacut. Pentru ca nu intelegea nimic nu pentru ca... erau doar ei trei?
Endu: ba si pentru ca erau doar ei 3. Da si pentru ca n-avea habar de nimic. Asa-i cel mai bine. Inocenta maxima egal fericire dumezeiasca. Scrie si-n Scriptura: fericiti cei... dusi cu buhul.
Krantz: cei saraci cu duhul!
Endu: Si eu ce-am zis?! Fericiti cei saraci cu duhul!
Krantz: Mda... pai si tu cum de esti nefericit ca daca ar fi p-asa...
Endu: daca ar fi p-asa, tu ai fi primul si cel dintai...
Krantz: hai sa nu ne certam ca nu mai am putere sa te combat.
Endu: pai nici nu vreau sa ne certam. Tu esti ala care ma cauta de paduchi. Eu... eu sunt painea lui Dumnezeu.
Krantz (parodiindul pe Endu): „fireste”!
Endu (nu s-a prins de bâză): pai da. Si-apoi nu eu iti sunt dusmanul numaru intai ci aia. AIA! ... care te-a lasat ca pe-un prost cu ochii in soare sa te uiti ca vitelu la poarta noua la dosul ei in timp ce-si lua talpasita cu popandaul ala. Da, da,da-a! Ele sunt de vina. Ele sunt dusmancele. Ele ne sug sangele si viata, si... si sufletul din noi. Ni-l sorb dintr-o sorbitura, ne fulgera si ne traznesc dintr-o privire d-aia de-a lor languroasa. Impotriva lor trebuie sa luptam. Toti ca unul! Proletari... masculi din toata tarile uniti-va! Toti pentru unul si unul pentru toti! Un dusman avem. Unul singur: femeile! Palosul sa-l ridicam. Iataganul sa-l balabanim... sa-l manuim in lupa, cu pricepere si dorinta. Dusmanul ancestral sa-l nimicim, sa indreptam greseala lui Dumnezeu.
Krantz (ramas aproape fara grai de uimire): cred ca tu de mult timp... iataganul ala il tot (face semn cu mana) mânui! „si dai si lupta!”, „gioco di mano capo di freca turo –returo”.
Endu: nici nu te ascult. Stii care-i maxima dupa care-mi ghidez existenta?
Krantz: nu cred ca vreau sa aflu...
Endu: decat o pizda pacatoasa mai bine o laba sanatoasa!
Krantz: esti... esti... ma rog, intru-catva ai dreptate. Adica, uneori e mai bine sa te tii departe.
scena precedenta aici scena urmatoare aici prima scena aici
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu