Imi pare foarte rau dar eu nu pot fi persoana de care ai tu nevoie. Nu sunt deloc „acolo” asa cum nu sunt (de fapt) niciunde. Imi pare rau ca am „mers mai departe” vineri noaptea. Intentia mea era cu totul alta. Daca ar fi sa gasesc o scuza as putea zice ca am incercat sa previn totul cand am „vorbit” pe chat inainte. Acum nu mai conteaza. S-a intamplat, asa ca (probabil) trebuie sa suport consecintele.
Explicatii, explicatii...
Pai, in primul rand, nu ne potrivim din punct de vedere fizic. Pe buna dreptate o sa-mi reprosezi ca „trebuia sa-mi dau seama pana acum”. Iar nu gasesc alta scuza decat pe aceea ca am vrut sa vorbesc cu tine insa eram prea obosit. Am vrut sa-ti zic atunci ca, din punctul meu de vedere, cel mai bine ar fi sa ramanem amici / cunostinte, etc.
Apoi, tu vrei cu mult mai mult decat sunt pregatit eu sa ofer in momentul asta. Asa mi s-a parut si prima data si asa mi se pare si acum. E un fel de presiune (chiar daca acum nu a mai fost asa de mult „verbalizata”) pe care am simtit-o in mod constant. Ai nevoie de mai mult si meriti mai mult. Eu am nevoie de o pauza de la toata viata mea nebuna. Intre cele de mai sus (nevoile tale si ale mele) nu exista punct de intersectie.
Mi-ar placea sa pot da „delete” la momentul „vineri noaptea”, sa ma intorc si sa-ti zic „e mai bine si pentru tine, si pentru mine, si pentru restul universului sa ramanem simple cunostinte”. Poate si colegi de tango...
Buna R,
Folosesc modul asta de comunicare pt ca mi-e mai greu la telefon. Daca vrei sa vorbim „live” voi fi disponibil oricand.
Nu am prea multe sa spun...
Ideea e ca nu merge. Simt asta de vreo 3 saptamani. Am incercat dar... degeaba. Ce ma sperie e faptul ca mi se tot intampla; imi place la inceput iar apoi... Dar asta cred ca nu te intereseaza.
Nu am nicio o solutie. Nu stiu ce trebuie sa schimb in mine, la ce sa „surubaresc” ca sa fiu altfel, ca sa reusesc sa-mi mentin nivelul de interes fata de ceilalti pe o perioada lunga de timp.
Imi pare rau.
De data asta m-am straduit. Am zis „totusi, e cineva fata asta” si nu se merita sa-i dau papucii asa, ca oricui. I-am scris cateva randuri de bun simt. Sa-i menajez un pic orgoliul. Sa poata sa spuna dupa aia „ca am fost un taran, cretin care n-o merita”.
Orice pentru bunastarea tinerelor domnite din Tara Romaneasca. Fac orice pentru ele. Pana la un punct.
- Zdrentzu: Pe net, nu?
- Eu: Dap! Pe noi 2?
- Zdrentzu: Normal. M-ai spart cu site-ul ala! Cate ai agatat acolo?
- Eu: Am agatat si eu, m-au agatat si ele... a fost o chestie reciproca. Un schimb echitabil. Ce-am dat am luat. Ce-am avut si ce-am pierdut...
- Zdrentzu: Da, stiu... „true”, fratioare! Si, de ce n-a mers?
- Eu: M-am plictisit repde. Prea repede.
- Zdrentzu: Si de ea! Pai nu-mi ranjeai tu acum 2 luni si-mi zicea ce „senzatii de nimic” traiesc eu in comparatie cu „imensitatea maiestoasa” a sentimentului tau?
- Eu: Asa simteam atunci. Asa mi se parea. Mi se parea ca incepe sa infloreasca ceva, ca simt fluturasii jucand leapsa in stomacul meu...
- Zdrentzu: Si tu mancasei ceva naspa la pranz...
- Eu: Exact! Probabil. Dar nu e asa mah. Ma straduiam sa nu-mi implic „ratiunea”, sa incerc doar sa „simt” fara sa judec prea mult.
- Zdrentzu: Lasa-ma ma dracu cu „ratiunea” si „simturile” tale! Esti berbec rau de tot! Ti-am zis de 1 milion de ori ca, daca e sa se intample, ti-o ia „simtul” la vale mai repede decat bolovanul lui Creanga si face una cu pamantul „casa” Mariucai... adica se aleage praful de „ratiunea” ta! N-o sa mai stii de tine, n-o sa ai timp sa judeci, sa incerci sa-ti minti ratiunea pentru ca o sa te perpeleasca la foc mic „sentimentul”. Esti varza... ma si enervezi!
- Eu: „True”
Sunt la a 3-a intalnire de pe net.
Prima era nostima pana la proba contrara DAR nu avea decat cu 30 de kile mai mult decat in poza. A 2-a era... insipida, inodora, incolora. Inacceptabila, intr-un cuvant. A 3-a era... e fata cu mesajul de mai sus. Cu ea m-am straduit, am incercat sa dau branci pe scari in jos sentimentelor ca s-o ia in sfarsit la vale. Adica, un fel de a ma minti singur; daca nu-mi place acum poate sa-mi placa mai tarziu.
Si acum „filosofez” cu Zdrentu. Mare caracter! Filosof autodidact. Adica isi dicteaza singur sentintele si le aplica pe pielea altora. E bun la sfaturi si ajunge repede la miezul problemei. Taie nodul gordian in doua si nu-i e frica sa umble cu speraclu la lacatzelul cutiei Pandorei. Vorba unui amic poet de la tara: „e cel mai bun / se lupta cu lei si tigrii... impaiati / in carlig de coada agatati”.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu