Alfredo de Angelis

Alfredo de Angelis
(1910 – 1992, pianist, lider de orchestra si compozitor)

milonga Bucuresti - Restaurant Capsa

Incepand cu cea de a 2-a jumatate a anilor 30, muzica internationala castiga teren in fata tangoului astfel ca „clasicele” orchestrele de tango se vad nevoite sa includa in repertoriul lor melodii extravagante de foxtrot, polca, pasodoble,conga, rumba, etc.
In acest context apare Juan D’Arienzo si a lui muzica „nesabuita”, cu ritm rapid, producand revenirea tangoului printre preferintele tineretului, care reincepe atat sa-l danseze dar si sa-l reinventeze cu pasiune.
Bine ati venit, astfel, in minunatii ani 40 ai tangoului, epoca sa de aur, cu sute de orchestre si vocalisti!
Alfredo de Angelis apartine grupului de orchestre care „canta” pentru dansatori, asta neinsemnand ca nu aveau valoare artistica. Dimpotriva. Interpretau exact, realizau un aranjament muzical excelent si erau formate din artisti (muzicieni si vocalisti) foarte talentati!

alfredo de angelis

Cu toata „ţǎfna culturala” a elitei intelectuale, gata oricand sa strambe din nas la orice e popular (aceasta „ţǎfna” avandu-si izvorul, in cazul de fata, in faptul ca elita a discreditat dintotdeauna tot ceea ce tine de fenomenul sociocultural al dansului), cu toate etichetele de „muzica de balci” (orchestra „merry-go-round”), buna doar pentru sala de dans, cu toate acuzele de lipsa de creativitate si inventivitate, Alfredo de Angelis a creat frumusete prin lucrari armonioase. Un tango „simplu si curat” (am putea sa-i zicem si ”curat si cinstit” si... mergand mai departe, „sarac si cinstit”? J) iese astfel din anonimat, renaste, printr-o „manevrare” eficienta a ritmicitatii, prin tratarea cu respect si profesionalism a melodicitatii dar si printr-o excelenta evidentiere a partilor vocale din tangoul respectiv.

alfredo de angelis - coperta

 Stilul lui De Angelis este atat unul armonios cat si melodic, simplu si foarte clar marcat din punct de vedere ritmic. Chiar daca ar putea fi acuzat de „conventionalism” raman destule melodii pe care tangoistii le recunosc imediat. Spre exemplu, La Pavadita, a fost si ramane o melodie de neinlocuit in repertoriul oricarui DJ care pregateste o seara de Milonga cat de cat serioasa.
Nascut in Adrogue’ (la sud de Marele Buenos Aires), a studiat muzica inca din copilarie (intai bandoneonul apoi, de la 18 ani, pianul). Isi urmeaza cariera interpretand solo-uri la pian pentru cinematografe de cartier. Dupa o perioada in care a interpretat in diverse orchestre (inclusiv in cea a lui Anselmo Aieta in care D’Arienzo era violonist), isi intemeiaza propria orchestra (abia dupa 1940), debutand in 41 in cafeneaua Marzotto de pe Corrientes street.
Isi  castiga faima si celebritatea prin intermediul  „Glostora Tango Club”, o emisiune radio mitica, difuzata zilnic de catre postul El Mundo astfel ca nu e de mirare ca, intre 1943 si 1977, casa de discuri Odeon ii inregistreaza nu mai putin de 486 de melodii.
Interepretii vocali au un rol deosebit in orchestra sa, De Angelis (poreclit „El Colorado de Banfield” – Roşul?! De Banfield – Banfield este numele echipei de fotbal pentru care a scris tangoul „El Taladro”) evidentiindu-se prin alegerea unor foarte buni artisti (Floreal Ruiz, Carlos Dante, Julio Martel, Oscar Larroca, Juan Carlos Godoy, Roberto Florio, Roberto Mancini, Lalo Martel) si fiind promotorul duetelor vocale.
Valsurile sale, fie cantate sau instrumentale, sunt magnifice. Putem numara pe degete albume asa cum este „Adios Marinero” care sa contina atat de multe valsuri frumoase (Pobre Flor, Sonar Y Nada Mas,Mi Carinito,  No Vuelvas Maria, A Magaldi).

alfredo de angelis - coperta album

Fara a avea „transcedentalitatea” lui Troilo sau Pugliese, ramane totusi un artist „onest”, cinstit, care si-a cautat si gasit refugiul in tangoul traditional usor de inteles de catre oricine. Dovada o reprezinta cantitatea impresionanta de melodii inregistrate dar si succesul comercial de care s-a bucurat.

Sursa: Ricardo García Blaya - www.todotango.com