Iinregistrata: 1958 (album: Instrumentales Inolvidables)
Compozitor Anselmo Aieta;
 |
| milonga bucuresti - centrul istoric |
Se spune ca prima versiune a tangoului Pavadita a fost inregistrata live in El Viejo Almacen (unul dintre celebrele localuri cu “specific de tango” din Buenos Aires), de Angelis reusind sa creeze un aranjament muzical de exceptie: excelent atat pentru difuzarea pe discurile de vinil cat si pentru milongi, acolo unde ocupa un loc preferential in gusturile dansatorilor.
In opinia lui Oscar del Priore (cercetator si biograf al fenomenului tango), pana la realizarea acestei interpretari a orchestrei dirijata de Roşul din Banfield (de Angelis), „tangoul lui Aieta era unul vesel, jucaus, deloc dramatic. Un tango asemanator ca stil (care precede Pavadita) ar putea fi Saludos de Domingo Federico cu marea diferenta ca, spre deosebire de Saludos, Pavadita are acele pauze atat de stranii si atat de potrivite”.
 |
| Pavadita - alfredo de angelis |
Del Priore povesteste ca Alfredo de Angelis „era un om simplu dar incantator, cu care era o placere sa discuti, arogant dar si fermecator” si mai povesteste despre faptul ca, intr-o seara, Alfredo i-a povestit cum s-a „nascut” Pavadita. Astfel, del Priore spune ca tangoul a fost creat in timpul uneia dintre petrecerile date de Alfredo de Angelis acasa la el unde, printre invitati se afla si Anselmo Aieta (unul dintre compozitorii favoriti ai lui de Angelis), care-i spuse ca are un tango pentru el. Tangoul i-a placut de la prima auditie Maestrului insa de Angelis reorchestreaza piesa adaugand „cireasa de pe tort”: faimoasele pauze! Scurte momente de liniste urmate de un tumult ritmic al intregii orchestre.
Reorchestrarea partiturii originale a fost realizata cu acordul autorului, iar Del Priore noteaza: „Alfredo, ca orice bun descendent italian, era un truditor al muzicii petrecand zilnic, ore intregi, in fata pianului, ocupandu-se cu aranjamentul muzical al pieselor interpretate ulterior, cu atata succes, de orchestra sa. Numai rareori, lasa aceasta sarcina (a orchestrarii), violonistului orchestrei, Victor Barna”.
Pavadita a fost inregistrata in 1958, in plina glorie a lui De Angelis: orchestra sa „erupsese” pe Corrientes, la baluri si carnavaluri, totul culminand cu prezenta in legendara emisiune radio „El Glostora Tango Club”. Un amanunt important, Pavadita a fost inregistrata de orchestra ce avea aproape aceeasi componenta ca in 1940 (perioada debutului) si, la fel de important, melodia era interpretata intotdeauna cu „echipa de titulari” a orchestrei – detaliu ce i-a asigurat succesul de durata! Iata componenta orchestrei: la bandoneon: Toto Rodríguez, Carlos Cubría, Américo Pinella si Guillermo Vilar , violonisti: Víctor Braña, Wenceslao Cinosi, Hipólito Carón si Angel Vilar, la contrabass Hugo Besnati, la pian: Maestrul de Angelis insusi.
 |
| pavadita - de angelis |
Tocmai datorita aranjamentului muzical atat de special, nimeni nu a mai indrazint sa realizeze o alta inregistrare a Pavaditei, asa ca acea din 1958 ramane unica a acestui tango atat de frumos. Dupa del Priore, ar mai exista o inregistrare (care incearca sa imite interpretarea lui de Angelis) realizata de o orchestra dirijata de Roberto Prando. Tangoul se numea Quietito si, desi se dorea a fi o reeditare a succesului inregistrat de Pavadita, nu a prins niciodata la public.
Mostenirea lui Aieta
Anselmo Aieta a avut un destin de musician unic. Hector si Luis Bates povestesc in “Historia del Tango” ca: “la inceput, cand soarta le era potrivnica, dorind sa-si castige traiul, Aieta si un prieten chitarist, au fost angajati sa cante intr-o sala de dans de mana a treia pentru un castig de nimic.
Intr-o seara, in timp ce interpretau un tango, dadu naval pe scena un tip inalt si musculos, inarmat cu un cutit imens, la a carui simpla vedere ti se ridica parul pe ceafa. Sus-numitul individ se emotina asa de tare ascultand tangoul incat incepu sa tipe si sa se jeleasca: “cat de frumos, cat de frumos!”, si, manuind cu pricepere iataganul, taie dintr-o singura lovitura corzile chitarei. Aieta, inlemnit si tremurand ca o frunza in vant, nu indraznea nici sa respire. Creolul gasi gestul sau prea putin expresiv fata de emotia ce-l strabatea pentru ca, apropiindu-se si de bandeonist, tot cu o singura lovitura despica baierele sarmanului instrument din bratele lui Aieta. Acesta crezu initial ca propria-i burta este despicata si ca este plin de sange insa, violentul personaj se linisti instantaneu spunandu-le: „fiti fara grija prieteni, tangoul vostru m-a facut sa plang, haideti sa va dau un gin.” Li se paru ca viseaza cand individul scoase 600 $ din portofel zicandu-le: ”va rog, doar pentru ca sa cumparati alt burduf”, si le puse banii in mana. Aieta marturiseste ca, dupa acea ciudata seara, acesta le-a devenit cel mai bun prieten platitor.”
 |
| la pavadita - coperta album |
Muzician autodidact si intuitiv, Anselmo Aieta a fost „inghitit” de ani 40 ai tangoului. Ca sef de orchestra nu a reusit sa se adapteze schimbarilor, interpretarea sa neavand forta insa, ca si compozitor, a excelat, compunand tangori renumite ca: Alma en pena, Tus besos fueron míos, Suerte loca, Entre sueños, Mariposita, Príncipe, faimosul vals Palomita blanca. Supranumit Vrajitor al bandoneonului, s-a nascut in 1896 si a murit in 1964.
 |
| pavadita - coperta |
Creatia s-a a renascut continuu datorita interpretarilor de exceptie ale marilor muzicieni ai anilor 40: Aníbal Troilo, Osvaldo Fresedo, Miguel Caló, Ricardo Tanturi, Osvaldo Pugliese, Francisco Canaro, Juan D’Arienzo…
Sursa: Hugo Gregorutti - El Diario de Paraná www.elportaldeltango.com/especial/Pavadita.htm
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu