„Şontac, şontac, se vede de departe, cu mersul lui şlempat si inegal, tuşind tuberculos (cu zgomot) o tuse rece si uscata, prevestitoare de moarte - isi facu aparitia azi, ca si ieri si alartaieri lânga aceeasi dugheana jegoasa - La taverna 3 paduchi . Ii simti duhoarea inca inainte de a-i putea deslusi faţa zbarcita si plina de cosuri – miroase a aurolac si a canal.
E imbracat in aceleasi zdrente: o camasa ferfenita de a carei culoare nu poti fi sigur – poate odata a fost alba, imaculata – deschisa la gat, lasand sa i se vada un piept ofilit, lipsit de orice urma de masculinitate. Se apropie de tine, şontac, şontac, isi scoate ochelarii din care nu au mai ramas decat ramele si te fixeaza cu privirea lui saşie. Ochii lui spalaciti, alb galbui, au o reflexive ciudata, exprima o rautate bolnavicioasa, te ţintuie locului parca. Esti sub vraja lui. Nu poti face nimic.
Horcaind cu spume niste cuvinte de neinteles trage o dusca dintr-o sticla cu gatul ciobit si-ti priveste faţa - intai ochii, apoi buzele – in timp ce un firicel de saliva i se scurge pe la coltul gurii lui diforme. Ii simti respiratia cadaverica si-l vezi tuguindu-si buzele lui oribile pentru a te saruta. La inceput e un sarut uscat - si simti de parca ai luat o gura de nisip de sahara dupa 3 zile in care nu ai pus nici picatura de apa in gura - dar mai apoi, monstrul din el se dezlanţuie si-ti aplica un French homeless kiss: ud, balos, cu spume!
Apoi te priveste cu aceasi ochi saşii si răi. Iti face vant si se departeaza, şontac, şontac, piezandu-se in aceleasi cotloane mucegaite din care a iesit.”
Ei bine, asta am scris cu destul de mult timp in urma drept raspuns la frumoasele visuri ale unei la fel de frumoase fete. Imi povestea pe mess cum, la randul ei ii povestise tot pe mess, sorei ei mai mare despre cum isi imagineaza ea intalnire perfecta cu barbatul ideal. Nu mai tin minte din ce motiv mi-a trimis si mie copy / paste – ul discutiei respective. Intalnirea ar fi avut loc pe un iaht, intr-o zi insorita. Tipul ar fi fost un barbat inalt, interesant, imbracat in pantalaoni si camasa din material usor, de vara, de culoarea alba, imaculata. Camasa trebuia sa fie descheiata la gat astfel incat sa i se observe pieptul masculin. Trebuia sa tina un pahar de martini in mana si sa poarte ochelari de soare.
Scena trebuia sa se petreaca in felul urmator: tipul asta s-ar fi apropiat de ea, si-ar fi scos ochelarii dandu-si astfel la iveala ochii lui superbi, i-ar fi spus nu mai stiu ce vorbe de duh (chiar erau niste fraze bune de agaţat acolo dar, din pacate, le-am uitat) si ar fi sorbit din paharul cu martini. I-ar fi privit apoi intens fata - intai ochii, apoi buzele - si apoi si-ar fi apropiat chipul cu intentia de a o saruta. El ar fi mirosit asa de frumos... Apoi ar fi sarutat-o - intai incet si tandru apoi din ce in ce mai apasat si mai salbatic lasand sa se intrevada adevaratul „animal” din el. In sfarsit, dupa sarut ar fi privit-o dinnou intens cu ochii lui superbi si ar fi plecat lasand-o paralizata.
Era mult mai frumos povestita de ea si cu mult mai multa logica „femeiasca”. Fara nimic exagerat, fara nimic prea „corny” sau prea hollywood-ian. Un simplu vis al unei fete despre cum ar trebui sa arate intalnirea perfecta sau o scena perfecta intr-o viata perfecta.
Si ce-am facut eu? Ce-am produs? Citirăţi doar! Vazurăţi! Atat m-a dus pe mine capul sa-i raspund cu mintea mea de pitecantrop.
S-a suparat biata fata. Normal. La o asemenea confesiune care-mi asigura bilet gratis de acces in lumea intima a femeilor, la o astfel de excursie cu caracter descriptivo explicativ care-mi arata o buna parte din „ce-si doresc femeile” eu am „platit” cu ce fel de moneda! Cu razbunare, cu spirit de taur infuriat.
Chiar daca as fi incercat sa o aduc cu picioarele pe pamant punanadu-i in oglinda o scena exact pe dosul celei inchipuite de ea, nu aveam dreptul sa fac asta. Nu-i corect. E nemeritat. In primul rand ea nici nu era asa de naiva incat sa spere sau sa astepte vreodata o astfel de intalnire deci nu avea nevoie s-o „reeduc” eu. Era doar un vis frumos despre care ea era perfect constienta ca sunt 0,1% sanse sa se indeplineasca vreodata. Si apoi ca nu-i frumos sa arunci cu noroi in ceea ce altii pastreaza in suflet drept idealuri, sperante, visuri.
M-am dovedit mai Grinch decat prevede legea. Doar de asta sunt in stare acum. Sa fiu morocanos, sa ma port urat, sa nu-mi convina nimic. Vad o raza de bucurie undeva, vad ca patrunde o raza de speranta pe undeva si repede ma apuc sa astup gaura din tavanul cazematei. Si daca nu ajung pana la tavan ma descurc eu intr-un fel s-o obturez, s-o „refractez” (daca o fi existand termenul asta) astfel incat, in momentul in care raza isi atinge punctul culminant, locul pe care s-a decis sa-l lumineze, imaginea creata sa fie cu totul alta sau cu mult mai uratita decat ar fi trebuit sa fie.
Cred ca am nevoie de un transplant de suflet. Se ofera cineva? Nimeni!? Normal. Cine dracu sa doreasca sa-si vanda sufletul. Poate doar Falus ala, pardon, Faust ala. Doar asta a fost suficient de cretin incat sa creada ca transplantandu-si sufletul (vanzarea e tot un fel de transplant, nu?) o sa faca vreo branza. Si a facut ceva? Nimic.
Buuun. Deci doritori d’astia n-o sa gasesc si nenea Faust o fi oale si ulcele de cateva sute de ani deja si apoi, din cate-mi amintesc, sufletul lui e un pic la amanet pe undeva prin zonele mai fierbinti ale universului. Adica in zonele cele mai fierbinti pentru ca au incalzire globala centralizata pe baza de cazane cu smoala. Deci nu as avea cum sa recuperez sufletul astuia pentru ca-l tine amanetat Scaroţchi in persoana si-oi fi eu bun cu intorsul din condei a frazelor si a cuvintelor dar mai drac decat un drac - si chiar mai al dracului de atat intrucat vorbim de cel mai dracos dintre draci, de tatal lor adica – n-am cum sa fiu.
Adica ce sa-i spun?
- „Bonjour monsieur Diable. Comment ca va? Ca va bien!
- Aaaaa, eu! Eu fac bine, nemaipomenit, supercalafragilistiespialidouchen. Nici ca se putea mai bine. Probabil mi-ai mai observat dumneata miscarile, imposibil sa nu-ti fi sarit in ochi un om cu un suflet asa negru de Grand Master Grinch cum posedez eu. Sunt om de bine, de-al lu’ matale. Sau om de rau... Ma cunoaste Nenea Iancu. Republican adevarat si eu. De la pa’ş-opt (48) carevasezica.
- Cum ce vreau? Da’ hai ca stii ’mneata. Pai ’mneata le stii pe toate. Sau hai, nu pe toate da’ p-alea rele tot ar trebui sa le stii. Bine, hai s-o spun tot eu. Daca insisti atata. De, caut si eu ce e mai de pret pe lumea asta; un suflet caut si auzii eu ca tii ’mneata unul la pastrare; p’alu Falus ala.
- Cum? Ii zice Faust. Pai si io cum ii spusei? Haideti, lasati, n-are rost sa mai roşim acum ca niste fete mari, si asa e foarte cald aici la voi. Ar trebui sa mai aierisiti. Scoateti sufletul din om cu caldura asta de iad, zau asa.
- Ce? sa nu zic ZAU! Zau? N-a ca iar o facui. Pai de ce? AAA! Stai ca stiu! Da’ zau cu limba scoasa pot sa spun? Ca nu e tot aia. Uite-asa: lzau, tzau, tszau, stzau...
- Cum? Te doare capul? O fi de la caldura asta sau, mai stiu eu, te-o fi deochiat careva. Las’ ca stiu eu un descantec, acu-ti bag un „dedeochi” de-or crapa toti dracii de ciuda, unu care incepe cu „sa-i crape boasele, sa-i curga pisatul” se continua cu „sa-i crape ţaţele sa-i curga laptele” (ca tot bagai eu de seama ca ai si din unele si din celealte, deh, ce sa-i faci, lumea se mai schimba, mutatiile genetice sunt in floare si, pentru un pumn de goglogani, chirurgii astia sunt in stare sa te faca din om drac... sau, ma rog, in cazul lu’ matale intr-un fel de Naomi) si-o sa (te) termin scuipandu-te de 3 ori, facandu-ti o cruce si stropindu-te cu olecuţă de agheasma pe-o crenguţă de busuioc.
- Nu-ti place nici asta? Fugi ca dracu de tamaie? Bine, bine. Las’ ca stiu si eu proverbul ala „ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. Deci, cu cat zisesi ca-l dai?
- Cum ce? Sufletul lu’ Flaut ala? (s-a dus dracu si dracu asta, uita de la mana pana la gura, s-a ramolit de tot, zau asa... stai ca iar am zis zau si iar il ia p’asta cu vajaiala pe la corniţe)
- Caaaaat! Doamne pazeste si fereste si apara, Dumnezeule mare, pe toti ingerii si sfintii...
......
- ... uitai. Te rog sa ma absolvi, sa-mi ierti pacatele ce le comisei fata de mult prea Inalta Josnicie a Dumneavoastra.
.....
- ... gata, am inteles. Tu nu ierti nici nu absolvi de pacate. Tu esti pe partea cealalta. Gata, intelesei, nu era nevoie sa te infurii atata ca nu-ti face bine, dai in galbinare sau mai rau in fandaxie si asta numa’ Popa Teoharie stie s-o scoata cu 10 matanii, 3 molifte, 2 Tala Nostru si 1 Doamne Ajuta!
......
......
- Gata, gata. Imi tin gura. Nu mai zic nimic, za..., ptiu, iarta-ma Doa... parca ma impunge un drac de la spate de le spun numa' de-a-ndoaselea.
- E, hai ca parca-ti mai revenisi. Bea si tu paharul asta cu apa ca parca daduşi in lingoare asa culoare palida ai.
- E matraguna, nu e apa? Bravos, vad ca-ti plac si lu’ matale tăriile. Foarte bine, foarte bine. Hai, zii repede cu cat mi-l dai pe Fault ăsta, sa batem palma, sa bem adalmasu si sa ma car.
- Nooooooo, e scump rau! Zau! ...
<>
- Scuze.
<>”
Si tot asa...Negocierea ar ţine o eternitate pentru ca sufletele nu sunt de vanzare, sunt nepretuite. Vorba reclamei: prima ta masina – 15 000 euro, o casa pentru familia ta – 150 000 euro, divortul – 100 000 euro, bucuria de a trai si a filtra prin suflet toate aceste evenimente: de nepretuit.
E imbracat in aceleasi zdrente: o camasa ferfenita de a carei culoare nu poti fi sigur – poate odata a fost alba, imaculata – deschisa la gat, lasand sa i se vada un piept ofilit, lipsit de orice urma de masculinitate. Se apropie de tine, şontac, şontac, isi scoate ochelarii din care nu au mai ramas decat ramele si te fixeaza cu privirea lui saşie. Ochii lui spalaciti, alb galbui, au o reflexive ciudata, exprima o rautate bolnavicioasa, te ţintuie locului parca. Esti sub vraja lui. Nu poti face nimic.
Horcaind cu spume niste cuvinte de neinteles trage o dusca dintr-o sticla cu gatul ciobit si-ti priveste faţa - intai ochii, apoi buzele – in timp ce un firicel de saliva i se scurge pe la coltul gurii lui diforme. Ii simti respiratia cadaverica si-l vezi tuguindu-si buzele lui oribile pentru a te saruta. La inceput e un sarut uscat - si simti de parca ai luat o gura de nisip de sahara dupa 3 zile in care nu ai pus nici picatura de apa in gura - dar mai apoi, monstrul din el se dezlanţuie si-ti aplica un French homeless kiss: ud, balos, cu spume!
Apoi te priveste cu aceasi ochi saşii si răi. Iti face vant si se departeaza, şontac, şontac, piezandu-se in aceleasi cotloane mucegaite din care a iesit.”
Ei bine, asta am scris cu destul de mult timp in urma drept raspuns la frumoasele visuri ale unei la fel de frumoase fete. Imi povestea pe mess cum, la randul ei ii povestise tot pe mess, sorei ei mai mare despre cum isi imagineaza ea intalnire perfecta cu barbatul ideal. Nu mai tin minte din ce motiv mi-a trimis si mie copy / paste – ul discutiei respective. Intalnirea ar fi avut loc pe un iaht, intr-o zi insorita. Tipul ar fi fost un barbat inalt, interesant, imbracat in pantalaoni si camasa din material usor, de vara, de culoarea alba, imaculata. Camasa trebuia sa fie descheiata la gat astfel incat sa i se observe pieptul masculin. Trebuia sa tina un pahar de martini in mana si sa poarte ochelari de soare.
Scena trebuia sa se petreaca in felul urmator: tipul asta s-ar fi apropiat de ea, si-ar fi scos ochelarii dandu-si astfel la iveala ochii lui superbi, i-ar fi spus nu mai stiu ce vorbe de duh (chiar erau niste fraze bune de agaţat acolo dar, din pacate, le-am uitat) si ar fi sorbit din paharul cu martini. I-ar fi privit apoi intens fata - intai ochii, apoi buzele - si apoi si-ar fi apropiat chipul cu intentia de a o saruta. El ar fi mirosit asa de frumos... Apoi ar fi sarutat-o - intai incet si tandru apoi din ce in ce mai apasat si mai salbatic lasand sa se intrevada adevaratul „animal” din el. In sfarsit, dupa sarut ar fi privit-o dinnou intens cu ochii lui superbi si ar fi plecat lasand-o paralizata.
Era mult mai frumos povestita de ea si cu mult mai multa logica „femeiasca”. Fara nimic exagerat, fara nimic prea „corny” sau prea hollywood-ian. Un simplu vis al unei fete despre cum ar trebui sa arate intalnirea perfecta sau o scena perfecta intr-o viata perfecta.
Si ce-am facut eu? Ce-am produs? Citirăţi doar! Vazurăţi! Atat m-a dus pe mine capul sa-i raspund cu mintea mea de pitecantrop.
S-a suparat biata fata. Normal. La o asemenea confesiune care-mi asigura bilet gratis de acces in lumea intima a femeilor, la o astfel de excursie cu caracter descriptivo explicativ care-mi arata o buna parte din „ce-si doresc femeile” eu am „platit” cu ce fel de moneda! Cu razbunare, cu spirit de taur infuriat.
Chiar daca as fi incercat sa o aduc cu picioarele pe pamant punanadu-i in oglinda o scena exact pe dosul celei inchipuite de ea, nu aveam dreptul sa fac asta. Nu-i corect. E nemeritat. In primul rand ea nici nu era asa de naiva incat sa spere sau sa astepte vreodata o astfel de intalnire deci nu avea nevoie s-o „reeduc” eu. Era doar un vis frumos despre care ea era perfect constienta ca sunt 0,1% sanse sa se indeplineasca vreodata. Si apoi ca nu-i frumos sa arunci cu noroi in ceea ce altii pastreaza in suflet drept idealuri, sperante, visuri.
M-am dovedit mai Grinch decat prevede legea. Doar de asta sunt in stare acum. Sa fiu morocanos, sa ma port urat, sa nu-mi convina nimic. Vad o raza de bucurie undeva, vad ca patrunde o raza de speranta pe undeva si repede ma apuc sa astup gaura din tavanul cazematei. Si daca nu ajung pana la tavan ma descurc eu intr-un fel s-o obturez, s-o „refractez” (daca o fi existand termenul asta) astfel incat, in momentul in care raza isi atinge punctul culminant, locul pe care s-a decis sa-l lumineze, imaginea creata sa fie cu totul alta sau cu mult mai uratita decat ar fi trebuit sa fie.
Cred ca am nevoie de un transplant de suflet. Se ofera cineva? Nimeni!? Normal. Cine dracu sa doreasca sa-si vanda sufletul. Poate doar Falus ala, pardon, Faust ala. Doar asta a fost suficient de cretin incat sa creada ca transplantandu-si sufletul (vanzarea e tot un fel de transplant, nu?) o sa faca vreo branza. Si a facut ceva? Nimic.
Buuun. Deci doritori d’astia n-o sa gasesc si nenea Faust o fi oale si ulcele de cateva sute de ani deja si apoi, din cate-mi amintesc, sufletul lui e un pic la amanet pe undeva prin zonele mai fierbinti ale universului. Adica in zonele cele mai fierbinti pentru ca au incalzire globala centralizata pe baza de cazane cu smoala. Deci nu as avea cum sa recuperez sufletul astuia pentru ca-l tine amanetat Scaroţchi in persoana si-oi fi eu bun cu intorsul din condei a frazelor si a cuvintelor dar mai drac decat un drac - si chiar mai al dracului de atat intrucat vorbim de cel mai dracos dintre draci, de tatal lor adica – n-am cum sa fiu.
Adica ce sa-i spun?
- „Bonjour monsieur Diable. Comment ca va? Ca va bien!
- Aaaaa, eu! Eu fac bine, nemaipomenit, supercalafragilistiespialidouchen. Nici ca se putea mai bine. Probabil mi-ai mai observat dumneata miscarile, imposibil sa nu-ti fi sarit in ochi un om cu un suflet asa negru de Grand Master Grinch cum posedez eu. Sunt om de bine, de-al lu’ matale. Sau om de rau... Ma cunoaste Nenea Iancu. Republican adevarat si eu. De la pa’ş-opt (48) carevasezica.
- Cum ce vreau? Da’ hai ca stii ’mneata. Pai ’mneata le stii pe toate. Sau hai, nu pe toate da’ p-alea rele tot ar trebui sa le stii. Bine, hai s-o spun tot eu. Daca insisti atata. De, caut si eu ce e mai de pret pe lumea asta; un suflet caut si auzii eu ca tii ’mneata unul la pastrare; p’alu Falus ala.
- Cum? Ii zice Faust. Pai si io cum ii spusei? Haideti, lasati, n-are rost sa mai roşim acum ca niste fete mari, si asa e foarte cald aici la voi. Ar trebui sa mai aierisiti. Scoateti sufletul din om cu caldura asta de iad, zau asa.
- Ce? sa nu zic ZAU! Zau? N-a ca iar o facui. Pai de ce? AAA! Stai ca stiu! Da’ zau cu limba scoasa pot sa spun? Ca nu e tot aia. Uite-asa: lzau, tzau, tszau, stzau...
- Cum? Te doare capul? O fi de la caldura asta sau, mai stiu eu, te-o fi deochiat careva. Las’ ca stiu eu un descantec, acu-ti bag un „dedeochi” de-or crapa toti dracii de ciuda, unu care incepe cu „sa-i crape boasele, sa-i curga pisatul” se continua cu „sa-i crape ţaţele sa-i curga laptele” (ca tot bagai eu de seama ca ai si din unele si din celealte, deh, ce sa-i faci, lumea se mai schimba, mutatiile genetice sunt in floare si, pentru un pumn de goglogani, chirurgii astia sunt in stare sa te faca din om drac... sau, ma rog, in cazul lu’ matale intr-un fel de Naomi) si-o sa (te) termin scuipandu-te de 3 ori, facandu-ti o cruce si stropindu-te cu olecuţă de agheasma pe-o crenguţă de busuioc.
- Nu-ti place nici asta? Fugi ca dracu de tamaie? Bine, bine. Las’ ca stiu si eu proverbul ala „ce tie nu-ti place altuia nu-i face”. Deci, cu cat zisesi ca-l dai?
- Cum ce? Sufletul lu’ Flaut ala? (s-a dus dracu si dracu asta, uita de la mana pana la gura, s-a ramolit de tot, zau asa... stai ca iar am zis zau si iar il ia p’asta cu vajaiala pe la corniţe)
- Caaaaat! Doamne pazeste si fereste si apara, Dumnezeule mare, pe toti ingerii si sfintii...
......
- ... uitai. Te rog sa ma absolvi, sa-mi ierti pacatele ce le comisei fata de mult prea Inalta Josnicie a Dumneavoastra.
.....
- ... gata, am inteles. Tu nu ierti nici nu absolvi de pacate. Tu esti pe partea cealalta. Gata, intelesei, nu era nevoie sa te infurii atata ca nu-ti face bine, dai in galbinare sau mai rau in fandaxie si asta numa’ Popa Teoharie stie s-o scoata cu 10 matanii, 3 molifte, 2 Tala Nostru si 1 Doamne Ajuta!
......
......
- Gata, gata. Imi tin gura. Nu mai zic nimic, za..., ptiu, iarta-ma Doa... parca ma impunge un drac de la spate de le spun numa' de-a-ndoaselea.
- E, hai ca parca-ti mai revenisi. Bea si tu paharul asta cu apa ca parca daduşi in lingoare asa culoare palida ai.
- E matraguna, nu e apa? Bravos, vad ca-ti plac si lu’ matale tăriile. Foarte bine, foarte bine. Hai, zii repede cu cat mi-l dai pe Fault ăsta, sa batem palma, sa bem adalmasu si sa ma car.
- Nooooooo, e scump rau! Zau! ...
<>
- Scuze.
<>”
Si tot asa...Negocierea ar ţine o eternitate pentru ca sufletele nu sunt de vanzare, sunt nepretuite. Vorba reclamei: prima ta masina – 15 000 euro, o casa pentru familia ta – 150 000 euro, divortul – 100 000 euro, bucuria de a trai si a filtra prin suflet toate aceste evenimente: de nepretuit.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu