Cine poate rămane sa ramana sublim la nesfarsit?
Eu si prietenii mei suntem TOŢI sublimi. SUBLIMI FOREVER. Suntem magnifici in singuratatea noastra. Oameni perfecti. Personalitati complete. Fiecare un adevarat AS in domeniul lui de expertiza.
Si la ce ne foloseste?
La nimic. Nimic, nimic, nimic.
Nimic pentru noi si nimic pentru restul lumii, pentru ceilalti.
Si de ce?
Pentru ca avem enorm de multe de oferit. Prea mult chiar. Dar marfa noastra e prea scumpa. Nu-i pentru oricine.
Obrazul subtire cu cheltuiala se tine.
Cine si-ar permite un asemenea pret enorm?
Prea putini. Plaja noastra de clienti, targetul nostru e prea ingust. Ne adresam unui public mult prea exclusivist.
Si, pe langa faptul ca marfa noastra e accesibila unui numar extrem de redus de posibili clienti, si acesti posibili „calificati” devin eligibili numai daca TIMINGUL e corect.
Deci cate piedici sa mai existe?
UNU: noi suntem sublimi si, prin urmare, oferta noastra e foarte scumpa (pentru ca e de cea mai buna calitate);
DOI: sunt extrem de putin oameni care pot deveni „clientii” nostri, care sa-si permita sa ne cumpere marfa;
si TREI: dupa ce ca sunt putini, acesti posibili clienti trebuie sa fie in momentul ideal, in alinierea perfecta a planetelor sistemelor noastre solare astfel incat noi sa fim dispusi sa-i cedam „marfa” si ei sa o si cumpere dupa un pic de negociere.
Suna imposibil, nu?
Pai chiar asa e!
E imposibil de ajuns la un rezultat in conditiile date.
Si ce alternativa ai?
Pai ai, normal. Daca nu merge cu „sublimul pan’ la nemurire” atunci baga-i reversul: RENUNTA la a fi sublim la nesfarsit.
Vrei o viata comuna, cu o fericire calduta, cu „intelegere” in cuplu si un „NON STOP TROC” intre ce-ti doreai cu adevarat, ce esti tu cu adevarat si cum poti „fiinţa” in interiorul unei relatii?
Raspunsul e unul singur: renunta la a mai fi sublim la nesfarsit, renunta la persoana ta adevarata, renunta la personalitate, renunta la ce-ti doresti si cum iti inchipui tu ca ar trebui sa-ti functioneze existenta si TRANSFORMA-TE in calmul, eternul, ternul, calpul om dispus la calmele, eternele, ternele COMPROMISURI.
DA. COMPROMISURI.
Trebuie sa poti, sa fii dispus, sa fii in stare de compromisuri.
Sa renunti la tine insuti asa cum te stiai, asa cum te credeai si sa gasesti calea de mijloc. Nici ca tine, nici ca ea si NICI CUM E MAI BINE!
Nu exista raspuns castigator. Exista doar viata anosta, mediocra, compromisuri intre propasirea speciei si alternativa singuratatii sublime.
Sunt curios, EU ce o sa aleg.
Eu si prietenii mei suntem TOŢI sublimi. SUBLIMI FOREVER. Suntem magnifici in singuratatea noastra. Oameni perfecti. Personalitati complete. Fiecare un adevarat AS in domeniul lui de expertiza.
Si la ce ne foloseste?
La nimic. Nimic, nimic, nimic.
Nimic pentru noi si nimic pentru restul lumii, pentru ceilalti.
Si de ce?
Pentru ca avem enorm de multe de oferit. Prea mult chiar. Dar marfa noastra e prea scumpa. Nu-i pentru oricine.
Obrazul subtire cu cheltuiala se tine.
Cine si-ar permite un asemenea pret enorm?
Prea putini. Plaja noastra de clienti, targetul nostru e prea ingust. Ne adresam unui public mult prea exclusivist.
Si, pe langa faptul ca marfa noastra e accesibila unui numar extrem de redus de posibili clienti, si acesti posibili „calificati” devin eligibili numai daca TIMINGUL e corect.
Deci cate piedici sa mai existe?
UNU: noi suntem sublimi si, prin urmare, oferta noastra e foarte scumpa (pentru ca e de cea mai buna calitate);
DOI: sunt extrem de putin oameni care pot deveni „clientii” nostri, care sa-si permita sa ne cumpere marfa;
si TREI: dupa ce ca sunt putini, acesti posibili clienti trebuie sa fie in momentul ideal, in alinierea perfecta a planetelor sistemelor noastre solare astfel incat noi sa fim dispusi sa-i cedam „marfa” si ei sa o si cumpere dupa un pic de negociere.
Suna imposibil, nu?
Pai chiar asa e!
E imposibil de ajuns la un rezultat in conditiile date.
Si ce alternativa ai?
Pai ai, normal. Daca nu merge cu „sublimul pan’ la nemurire” atunci baga-i reversul: RENUNTA la a fi sublim la nesfarsit.
Vrei o viata comuna, cu o fericire calduta, cu „intelegere” in cuplu si un „NON STOP TROC” intre ce-ti doreai cu adevarat, ce esti tu cu adevarat si cum poti „fiinţa” in interiorul unei relatii?
Raspunsul e unul singur: renunta la a mai fi sublim la nesfarsit, renunta la persoana ta adevarata, renunta la personalitate, renunta la ce-ti doresti si cum iti inchipui tu ca ar trebui sa-ti functioneze existenta si TRANSFORMA-TE in calmul, eternul, ternul, calpul om dispus la calmele, eternele, ternele COMPROMISURI.
DA. COMPROMISURI.
Trebuie sa poti, sa fii dispus, sa fii in stare de compromisuri.
Sa renunti la tine insuti asa cum te stiai, asa cum te credeai si sa gasesti calea de mijloc. Nici ca tine, nici ca ea si NICI CUM E MAI BINE!
Nu exista raspuns castigator. Exista doar viata anosta, mediocra, compromisuri intre propasirea speciei si alternativa singuratatii sublime.
Sunt curios, EU ce o sa aleg.
1 comentarii:
Adica sa nu ma mai chinui sa fac chestiute din plastilina, cu mainile mele si ochii mei si spiritul meu, si sa import unele "made in china" pe banda rulanta??? Asta spui? Incep sa gasesc un nou scop al existentei mele... :)
Trimiteți un comentariu