Tot văd diverse "personagii" ce se plâng de "haosul" existent pe pista de dans la diverse milongi sau practici.
Asta e ca-n bancul cu șoferul care asculta RadioTrafic și-aude știrea cum că un nebun a intrat pe contrasens pe autostradă - șoferul nostru, cu ochii bulbucați de indignare, sună, intră în direct la RadioTrafic și raportează cu patos: "Dom'le, nu a intrat doar unu' pe contrasens! Sunt sute, sute!!..."
Așadar,despre ce vorbim domnii și doamnele mele?
Câți dintre noi putem să dansăm fluid în spațiul îmbrățișării noastre?
Câți dintre noi NU avem nevoie de încă un pas de "redresare" după ce am "condus" un giro con molineta (pas de redresare care te scoate din spațiul relativ al îmbrățișării și te mută periculos de aproape de cuplul din spate, din față, de pe o laterală sau cealaltă)?
Câți dintre noi suntem suficient de "proactivi" astfel încât să "dansăm" împreună cu cuplul din fața noastră, fără să lăsăm să se creeze spații semnificative între cuplul nostru și cuplul lor, menținând astfel o deplasare uniformă împreună cu cuplul din față?
Câți dintre "șoferii indignați" știm să propunem folowerului "pași sub îmbrățișare" (cross față al followerului sub umărul lederului și nu spre exteriorul îmbrățișării) și câte dintre șoferițe îl pot lua? (pentru că, da!, e nevoie de tehnică de pas, de disociere... de kestii)?
Câți putem să dansăm "scheme" economice și ergonomice (combinații pe ocho cortado sau combinații pe alteracion, de exemplu)? scheme ce sunt atât muzicale cât și eficiente în a nu dezechilibra cuplul sau în a nu compromite îmbrățișarea (și nu vorbesc de formă ci... de fond: un close embrace ocupă mai puțin spațiu decât orice altă variantă).
Câți știm să modificăm un giro con molineta? (din front cross-apertura-back cross în front cross-apertura-front cross) astfel încât, dacă "șoferița" nu e în stare să disocieze, nu e în stare să calce DUPĂ ce a depășit axa nefericitului sau... pur și simplu chiar nu e loc de întoarcerea masivă a șoldului care precede un cross spate al unei molinete, dacă toate astea nu sunt posibile, să rămânem "mici" (din punct de vedere al spațiului ocupat la întoarcere) dar să dansăm în continuare fluid.
Și câte dintre "șoferițe" sunt suficient de "reactive" în dans astfel încât să poată modifica în ultimul moment posibil un "pas" care face parte din codul standard (față-lateral-spate) într-unul de "avarie" fără să declanșeze o "reacție în lanț"?
Câte dintre "șoferițe" - cufundate în bezna mucilaginoasă a "conexiunii" - sunt totuși în stare să fie perfect conștiente, în orice moment al dansului, de absolut tot ce "mișcă" în jurul cuplului ajustându-și astfel la momentul oportun grațioasele mișcări?
Câte dintre "șoferițe" sunt conștiente de faptul că odată ce au fost invitate nu e deloc indicat ca ELE să dea buzna pe pistă nedându-i astfel șansa "nefericitului" de a găsi oportunitatea "integrării" în flow? Lăsați-l pe sărman să-și găsească un loc propice de a intra... să-și aleagă, poate, chiar și cuplurile între care ar prefera să danseze...
Câți dintre noi știm să ne alegem partenera / partenerul și în funcție de spațiu, de"mood-ul" milongii, de tandă?
Și câți "sărmani" sunt conștienți că, odată câștigată bătălia cabeceo-ului cu scumpa Dulcineea, mai e nevoie de încă unul? Cel în care stabilești contactul cu liderul cuplului în fața căruia vrei să-ți etalezi măiastrul dans... și, ca-n orice cabeceo, dacă nu-ți răspunde, nu te bagi! Ce faci?... mai tragi un loz! Aștepți până când o să-ți accepte altul respectivul "cabeceo".
Câți dintre noi pot reduce la nivelul "inexistent" spațiul ocupat (în îmbrățișare) de coate și mâini, lipindu-le de / în cuplu și evitând astfel să "dansăm" cu "bumerange" numai bune de dat peste ochi și nas celorlalți "plătitori" de milonga?
Mai sunt multe, multe ("sute, sute!") de adăugat dar, înainte de a vedea paiuldin ochiul celuilalt, hai să ne verificăm bârna din ochiul nostru!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu