Am observat la destui dansatori (și vorbesc de nume mari) că lipsește Povestea, în schimb există Dansul.
Sunt mari dansatori care Conduc Dansul și mari dansatori care Conduc Muzica (povestea).
Pablo Veron,de exemplu, Conduce Dansul. Cred că e un nivel superior (poate cel mai înalt de dans).
Carlitos Espinoza ar fi probabil la celălalt capăt. El conduce muzica. Povestea muzicii se vede plină, fluidă, dansată, trăită, conectată.
La mijloc, într-un loc al "compromisului", ar fi probabil Chicho - un rege al ritmului, un Înger. Pe același palier poate fi Godoy - un Demon, un diavol, Ritmul Însuși. Godoy pare că încalecă muzica, așa cum un personaj mitic ar călări un balaur îndrăcit, stând bine mersi în șa până când balaurul (ritmul) s-ar domoli îmblânzit. Godoy domină și îmblânzește ritmul.
Din punct de vedere al complexității mișcărilor, al "organicității" condus-urmatului, cred că prima variantă este cu siguranță "the ultimate". Probabil că aceste caracteristici sunt cele definitorii pentru dansatorii care "conduc dansul".
Aceștia sunt atât expresivi cât și extrem de organici și confortabili în executarea unor mișcări foarte dificile. Dansul lor e concentrat pe/în conducerea organică a mișcării în cuplu. Structurile, "pașii" dansați, sunt de nivel SF și aproape imposibil de transpus, de reprodus în dansul cuiva care urmărește "povestea muzicii". Mișcarea e relaxată, puternică, expresivă. Gradul de conexiune a cuplului cu propriile mișcări (care devin astfel un dans foarte expresiv) este la un super-nivel - la nivel de artă a dansului destinată scenei, filmului, iubitorilor de frumos.
Dansul celor care "spun povestea" este de multe ori infinit mai simplu: structuri, pași, figuri simple dar incredibil de concentrate de "substanță", de poveste. Ceea ce cred că-i definește, este nivelul "suprem" de conexiune cu muzica.
Dansul lor rămâne la fel de organic și pentru că "pașii" sunt simpli, dar mai ales pentru că nivelul de condus-urmat este aproape inexistent.
Cuplul este "condus-urmat" de Muzica Însăși (de povestea muzicii) și, în aceste condiții, tot ce e nevoie pentru ca dansul să se întâmple, e ca ei - cuplul - să fie acolo, prezenți, personaje în desfășurarea întâmplărilor din poveste. De restul se va ocupa Muzica (povestea), ducându-i încoace și încolo oriunde"narațiunea" i-ar purta.
Cred că, pentru acești "povestitori", nu doar că nu există mișcare în afara muzicii (o ieșire din poveste ar fi ca o trezire dintr-un vis frumos, sau... ca o izgonire din Rai) dar, din punctul lor de vedere, nu prea există mișcare, punct! Cuplul va "pluti" ireal, fluid, fără urmă de efort, de-a lungul dansului pentru că de fapt nu e acolo; el și ea (cuplul!) sunt eroii fantastici ai Poveștii.
Aș zice că primii dansatori dansează povestea mișcării, iar ceilalți povestea muzicii.
Cei aflați în Purgatoriu (categoria de mijloc) sunt și organici și muzicali, intră în "poveste" dar și "conduc-urmează" dansul. Să zicem că ei"conduc povestea dansului".
Cred că această categorie de dansatori ar putea fi cel mai bine caracterizată astfel: nu sunt 100% nici din prima categorie si nici din a doua, dar poate au luat ce e mai bun (sau ce le convine lor) din ambele! Na! c-o zisei asemenea lui Cațavencu! (vorba lui: "din această dilemă nu putem ieși!").
Tocmai pentru că le place "povestea" (sau părți din poveste) dar sunt și foarte buni dansatori care "conduc dansul", sunt capabili să transpună (destul de organic) mișcări, structuri, pași dificili și foarte dificili în cadrul unei povești care devine până la urmă ALTFEL. Ei se lasă și conduși de muzică dar intervin și cu "inputuri" de condus-urmat ÎNSĂ este evident că de multe ori DOMINĂ, SUBJUGĂ muzica. Nu sunt doar "personaje" ci chiar "creatori".
Pot fi Îngeri sau Demoni, însă gradul lor de stăpânire (dominare) a muzicii este mare. Dansul va fi astfel spectaculos, estetic, cu multe structuri și mișcări complexe, executate (suficient de) organic și pe muzică.
Ca simplu iubitor și ... mărunt prestator de dans, găsesc dansul din prima categorie un pic lipsit de viață și de autentic, dar asta nu mă împiedică să-i recunosc incredibila valoare: de practică, de studiu, de predare, de estetică,de organicitate. Întrucât sunt mare amator de dans social la milonga, accesarea exclusivă a dansului din prima categorie (presupunând că aș ajunge vreodată acolo) m-ar lipsi de ceea ce eu consider a fi dans muzical în cuplu pentru cuplu, pentru Milonga.
Întotdeauna mi-am găsit inspirația (și, de multe ori, ... transpirația) în povestea muzicii. Dacă muzica îmi spune ceva atunci și corpul meu va fi în stare să propună cuplului mișcare, poveste, idei, inspirație, spontaneitate... condus-urmat. Sunt, așadar, mai aproape de "condusul muzicii" și, respectiv, de"condusul poveștii dansului" (ultimele 2 categorii) atunci când dansez social dar "condusul dansului" mi se pare o formă super-sofisticată și completă, numai bună de studiat și practicat.
See you onthe Ronda!
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu