Dumnezeu are orar de lucru (Revolutia Testosteronului 2)

 Dumnezeu are orar la lucru... si compostor

read more

Scrisoare catre tangoisti

Cu permisiunea primilor mei elevi si tragand speranta ca legea "prescriptiei" e valabila si in acest caz (a trecut jumatate de an de cand le-am trimis randurile de mai jos), public urmatoarele!

Ok! ... azi se fac 3 luni de cand am inceput lungul drum al zilei catre noapte. Ca ieri parca erati niste bieti incepatori, speriati, turmentati, ambetati de ideea de a conduce si de a urma. Va marturisesc ca, de multe ori, plecand cu putine resurse de energie la drum, am reusit prin voi si de la voi sa captam energia, dorinta, bunavointa, inspiratia de a “da inapoi” ceea ce primeam si de a merge mai departe.

A fost in multe feluri insa, foarte clar, raspicat si tare pot sa zic, a fost frumos si special. Stiti sau nu, voi reprezentati prima mea grupa si... prima grupa pe care Lucile si cu mine o tinem. Asadar, si din punctul asta de vedere sunteti speciali si, probabil, veti ramane in locul pe care noi il vom pastra intotdeauna in “inima noastra de tangoisti” pentru cei care au fost primii.

Un profesor este tot atat de bun pe cat “progeniturile pe care le zamisleste” (recunosc, aceste cuvinte le introduc aici special pentru imbogatirea vocabularului romanesc al dragei mele Lucile), prin urmare, ce am sadit noi in sufletul vostru, rodul muncii noastre se va vedea atunci cand ne veti egala si ne veti depasi. Si asta imi doresc si sunt sigur ca asta isi doreste si Lucile: sa ne egalati si sa ne depasiti; sa ajungeti mari dansatori de tango argentinian si, de ce nu, oameni la fel de “apucati” si “prinsi” de fenomen incat sa se incumete sa transmita virusul mai departe.

Si pentru ca am vorbit de “sadit” si de “egalat” as vrea sa rezum aici tot ce am facut sau am incercat noi sa facem de-a lungul acestor 3 luni ; parerea mea sincera ca, dincolo de intentie/extensie/pas/transfer, dincolo de basico si mers in crusado, dincolo de condus cross din impuls pe 1-2-3, traspie, ocho fata si ocho spate, molineta, barrida, pasada si parada, dincolo de aceste denumiri « flamboaiante » am reusit sa va sadim in suflet, sa va transmite un virus care, daca v-ar tine toata viata si tot ar fi prea putin!

Iar despre partea de “egalat” nici nu mai trebuie sa vorbesc. Vad in voi elevi mult mai talentati decat am fost eu vreodata! Vad lideri foarte buni si muncitori si followeri foarte atente si dedicate. Bravo voua! Si.... peste un an-doi o sa ma uit atent sa vad ce grupa de tango ati inaugurat sau in ce show de tango o sa apareti.

In sfarsit, pentru ca vorba lunga e saracia omului, ma opresc aici... nu inainte de “a lasa cu limba de moarte” urmatoarele:

-          sa nu lasati pe nimeni sa va spuna ca nu stiti sa conduceti sau sa urmati

-          sa nu lasati pe nimeni sa va spuna ca dansul vostru nu e frumos

-          sa aveti intodeauna incredere in capacitatea voastra de a conduce / urma si de a dansa muzical

-          singurul dictator de pe ringul de dans este muzica

-          ceilalti dictatori mai mici sunt partenerii care danseaza in jurul vostru ; si ei sunt importanti! o seara stralucita de dans nu se intampla niciodata doar pentru tine (sau doar pentru tine si partenera ta) ci impreuna cu cei care danseaza in jurul vostru, asadar, conectati-va si cu cei de pe ringul de dans ;

-          podeaua o sa fie intodeauna aliatul vostru cel mai fidel (muzica e un pic mai perfida);

-          la o milonga: sa nu depasiti, sa nu dansati in centrul salii dans, sa nu inghiontiti, sa nu incomodati cu dansul vostru dansul celorlalti, sa nu dati in spate fara sa stiti ce e acolo, sa respectati sensul de dans, sa nu va duceti prea aproape de cuplul din fata voastra si nici sa lasati un spatiu prea mare intre acel cuplu si voi; navigatia pe podeaua de dans este o adevarata stiinta pe care este tot atat de necesar sa o stapaniti precum condusul si urmatul muzical;

-          acordati figurilor importanta secundara pe care o au; conteaza intai muzica si fluiditatea, continuitatea dansului vostru muzical;

-          lideri: NU VOI TREBUIE SA FITI CEI CARE IES IN EVIDENTA!  Nu fiti pauni care-si etaleaza penajul; discretia si capacitatea de a o pune in valoare PE EA sunt calitati care va vor urca “pretul” cu mult mai mult decat orice alta “dudă” pe care ati fi (sau nu) in stare s-o reproduceti;

-          followeri: veti fi cu atat mai apreciate cu cat o sa puteti sa “cuplati” la ce vrea sa transmita liderul vostru (fara inflorituri inutile); este loc acolo sa adaugati tone din personalitatea si modul vostru unic de a fi;

scrisoare_catre_tangoisti

Ma opresc aici spunand ceea ce am spus, intr-o alta forma, la prima noastra ora de Bonsoir Tango: dansul de tango este singurul test turnesol al personalitatii, al modului de fi al unei persoane. In dansul de tango al oricui, privind cu atentie, o sa vedeti: energie, bucurie, inventivitate, spontaneitate, umor, seriozitate, calitati atletice, lirism, creativitate, tandrete, duritate, complezenta, lasitate, etc, etc. Tangoul nu poate minti!

Cu drag,

Cristi

read more

It takes two to tango

it takes two to tango

read more

Ai nostri si ai lor... in tango

Am participat de curand la o discutie oarecum interesanta. Multe puncte de vedere… unele “trase de par” – eternul rigor mortis al “propriei pareri personale”, adica incapacitatea de a vedea lucrurile si din alta perspective decat cea a egoistului sine. Totusi conversatia ajunge la un punct important de care o sa ma leg. Cineva intreaba “dar la milonga asta o sa fie si ai nostri sau…”. Raspunsul meu de “pacifist” a fost: “nu exista ai nostri sau ai lor”. Apoi, dupa o scurta pauza, redevenind sincer cu mine insumi, am adaugat: „bine, exista!”.

Deci, EXISTA! Exista „ai nostri”, exista si „ai lor”. Mai ciudat e ca, reflectand acum „la rece”, imi dau seama ca, printre „ai lor” mai sunt si de-ai nostri (bine, ca sa fim onesti pana la capat ar trebui sa recunoastem ca, scuzati cacofonia astfel evitata, „cu toti de la Ram ne tragem” adica, primii pasi de bebelusi  de caminar cam de la Dan si Amalia... ma rog, nu intru in prea multe detalii pt ca isc controverse aiurea). Revin, „printre ai lor sunt si de-ai nostri” inseamna nu neaparat o referire la „origine”, la „brand”, la „made in” (mai degraba „made of”). Asadar, nu conteaza cine te-a initiat ci ... „important e cat si cum gandesti”. Si poate, vorba reclamei care zice ca nu conteaza destinatia (tinta) ci „the jurney itself”, ar fi interesant sa aflam cum au ajuns acestia „de-ai nostri”, ce si cand s-a transformat in ei, unde a fost declicul, ce-i mana pe ei in lupta!

In sfarsit, ce s-o mai dam atata dupa dud, probabil ca ati vrea sa aflati o definitie, niste criterii, ceva elemente si etichete de compozitie, E-uri si alte farafastacuri care l-ar baga pe bietu om (cititi aici atat lider cat si „oamǎ – adica followerita) intr-una din cele doua oale. Dar nu intru in capcana asta pentru ca as deveni propovaduitorul absurdului si inutilului, behaitor inert, scuipator de venin. Intr-un cuvant, m-as transforma un pic intr-un „de-al lor”. Parerea mea e ca... nici nu stiu daca sa zic din pacate sau din fericire... „ai nostri” si „ai lor” exista si punct. Ii vezi, ii deosebesti. Usor! Chestia e ca nici macar nu sunt doua tabere pentru ca, in realitate exista doar „ai nostri” si „restul”. Un cap de pod, o „résistance” si ceilalti.

Ei da! Da! Ai nostri si restul! Nimic in plus, nimic in minus, fara virgula si radical. Totul fix pe fix, scurt pe doi, ura si la gara!

Si, ca sa nu-mi sariti in cap, sunt destui dintre „ai nostri” pe la alte scoli. Inclusiv profi.  Aici pot adauga cu bucurie cuvantul „din fericire”! Asadar, cum zice vechiul proverb geto-dac, notres comme les conifere – ai nostri ca brazii! Fara gluma, acum! 

... si, mai stiti ceva? stiti ce e si „mai minunat”? Faptul ca uneori si „noi ai nostri” devenim si ne purtam ca „ai lor”. Dar ne trece repede... ca doar de aia suntem tangoisti hard core!

read more